Literatura: Un secol de vibrație românească; G.A.S.

 

       SĂRBĂTOAREA  CENTENARULUI MARII UNIRI DE LA 1 DECEMBRIE 1918 -

               ” UN SECOL DE VIBRAȚIE ROÂNEASCĂ: BOROAIA 1918 – 2018”

            ASOCIAȚIUNEA ”ASTRA” – FLACĂRA VIE DE UNIRE PRIN CULTURĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

                Gheorghe  Apetroae, fiu al comunei Boroaia, înginer doctor în științe agricole și silvice, domeniul agronomie - geobotanică și expert în specializările agricultură, geodezie, evaluări imobiliare ș.a., poet și eseist.

Stabilit, în urmă cu 40 de ani, împreună cu familia în municipiul Sibiu, consider că am reușit să aduc o contribuție însemnată, prin întreaga mea activitate profesională și culturală, la consolidarea unității naționale, fiind membru fondator şi activ al ASOCIAȚIUNII pentru LITERATURA și CULTURA POPORULUI ROMÂN - ASTRA rediviva, membru al Societăţii “Probasarabia şi Bucovina”, membru al Societăţii Naţionale” Avram Iancu”, membru fondator al Societăţii de Filosofie ”Lucian Blaga” Sebeş-Lancrăm,  membru al Corpului Agronomic Naţional Român, vicepresedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi din România, poet, eseist și publicist.

     Ca membru fondator şi activ al ASOCIAȚIUNII pentru LITERATURA și CULTURA POPORULUI ROMÂN - ASTRA rediviva, cu sediul central la Sibiu și cu despărțăminte în toate centrele culturale românești, desigur și în zona Moldovei și Basarabiei, doresc să evoc evenimentul prin prezentarea activității ASTREI prin prisma aportului unionist al românilor din Transilvania cu cei din celelelte spații românești și să expun un grupaj de poeme cu conotații patriotice, în cadrul acestui simpozion deosebit de important pentru conștientizarea, conservarea și întărirea unității naționale, cu tema ” UN SECOL DE VIBRAȚIE ROMÂNEASCĂ: BOROAIA 1918 – 2018”.

         Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român - ASTRA - a fost înfiinţată în octombrie 1861 la Sibiu de o adunare la care au participat cei mai importanţi intelectuali români din Transilvania. Primul preşedinte al Astrei a fost episcopul Andrei Șaguna. Asociaţia a înfiinţat o bibliotecă, precum şi periodicul „Transilvania”. Statutele asociaţiunii au fost redactate de marii cărturari ardeleni Timotei Cipariu, George Bariţiu şi Ioan Puşcariu. În 1903 Astra a inaugurat sediul său în Sibiu - Casa Naţională a Asociaţiunii, în care a fost înfiinţat Muzeul istoric şi etnografic al Asociaţiunii. ”ASTRA” a sprijinit publicarea cărţilor în limba română şi, în decursul anilor, a deschis mai multe secţiuni, pe domenii de activitate. Rolul Astrei în dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor din Imperiul Austro-Ungar a fost unul foarte important. În anul 1950 Astra a fost închisă de comunişti,

printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri. În anul 1990 Astra a fost reînfiinţată la Sibiu, la a cărei reînființare am avut ocazia să particip direct și în urma mai multor întâlniri între intelectualii sibieni s-a redactat STATUTUL de funcționare, la care am contribuit personal cu principiul continuității activității Asociațiunii în plan spiritual și cultural, chiar dacă autoritatea comunistă a declarant-o închisă pentru totdeauna. Primul președinte al ASTREI rediviva a fost ales prorectorul Institutului de Teologie, prof. univ. dr. Dumitru Abrudan, după care a urmat ca președinte al ASTREI, prof. univ. dr. DUMITRU ACU, cel care și-a adus și își aduce o contribuție deosebită în extinderea aportului său trans cultural românesc, în organizarea simpozioanelor științifice și în revigorarea fostelor despărțăminte ale ASTREI, precum și la înființarea de despărțăminte noi.   În prezent ASTRA rediviva funcţionează cu zeci și zeci de despărţăminte în spațiul românesc, inclusiv în Moldova (de exemplu, despărţămintele ASTRA: „Ioan Sîrbu” din Criuleni, „Valul lui Traian” din Tighina, „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi).

         Activitatea culturală a Asociațiunii ASTRA a avut un rol istoric deosebit de însemnat în lupta pentru unitatea națională a românilor prin cultură, încă de la înființarea sa la Sibiu, din anul 1861, membrii acestei asociațiuni culturale, prin activitatea lor, atât în cadrul său cultural, cât și în afara sa, au determinat un avânt și un curent puternic în realizarea unității poporului roman, culminând cu MAREA UNIRE de la 1918.

După cum se cunoaște din istoria Europei, ca naţiune română ne-am durat în spiritul funciar cultural al statorniciei noastre în hotare legitime. Dar, pentru a se păstra şi adânci fiinţa naţională, românii au trebuit să dea riposta multor râvniri duşmane, să-şi sacrifice fiii în războaie de apărare, încununându-se de cele mai multe ori de glorie. Conferința de Pace de la Paris a statuat contribuția majoră a României la războiul din anii 1916-1919, precum și la respectarea tratatelor și dreptul popoarelor la autodeterminare și reîntregire. Această viziune politică europeană s-a statuat și datorită influențelor naționale din interiorul societății românești, prin Asociațiunea ASTRA, ca vector cultural important în conștientizarea unității naționale a românilor din întreaga Transilvanie, din Bucovina și Basarabia. Influența ASTREI a determinat o sporire a intervenției comisiei de experți americani condusă de Clive Day, cea care s-a pronunțat pentru dezmembrarea monarhiei austro-ungare și recomandarea ca să i se acorde României regiuni din Austro-Ungaria populate de majorități române, limitele statelor fiind stabilite de COMISIA YNGUYRI a guvernului francez, la precizările geografice efectuate de savantul Emmanuel de Martonne, decizia finală fiind luată de Consiliul celor Patru (Wilson, Lloyd George, Orlando și Clemenceau).

În anul 1918, românii majoritari aflați sub dominație străină din Transilvania, Basarabia, Bucovina, Maramureșul și Banatul român, prin adunări plebiscitare, s-au pronunțat, conform principiului autodeterminării popoarelor, pentru unirea cu România.                                  

Ideea autodeterminării naționale punea bazele juridice indestructibile ale noului stat român unitar, grație sacrificiilor din timpul războiului pentru triumful ideii de drept și a principiului

naționalităților. Pentru idea de autodeterminare națională a românilor nu există aşezare, nu există cetate românească pentru care să nu-şi fi dat partea sa de jertfă fiii cei mai devotaţi ai naţiunii, mai dârji şi mai viteji, sângele și viaţa lor, numai pentru cauza păstrării şi înfloririi fiinţei noastre naţionale, iar jertfele sutelor de boroieni au fost exponențiale în procesul conservării și întăririi unității naționale!

Jertfele n-au fost zadarnice! Românii îşi pot cinsti oriunde acum în ţara lor, în libertate gloria eroilor, iar ziua aceasta, de sărbătorire a eroilor neamului odată cu cea a sărbătoririi ”Centenarului Unirii”aici în Boroaia, în această frumoasă și mare comună suceveană se constituie o zi de sărbătoare a recunoştinţei faţă de toți martirii neamului românesc în lupta pentru unire și întregire a țării.

             Această zi este solemnă pentru toți locuitorii BOROAIEI, a acestei frumoase aşezări sucevene cu oamenii săi gospodari și înstăriți, încărcată de trecut şi de glorie, de comemorare a marilor sale jertfe aduse în războaie, un prilej de cinstire a MAREI UNIRI de la 1918 și o reînoire a tradiţiei cultului eroilor, imortalizat aici prin somtuosul ”Monument al Eroilor”, refăcut în centrul localității prin osârdia cetăţenilor Boroaiei și a vrednicului lor primar, ing. Vasile Berariu. Contribuția lor a condus la cistirea MAREI UNIRI de la 1918, la cinstirea Eroilor din toată comuna Boroaia și din întreaga țară.

Prin acest eveniment, organizat împreună cu intelectualitatea și cu oamenii de vază ai comunei, cu preoţii din toate parohiile comunei - slujutori cu har cristic la altare, cu credinţă şi recunoştinţă adâncă pentru eroii neamului, se crează, deopotrivă, o atmosferă solemnă, de gratitudine unei mari națiuni, precum și emoții - ofrande, adevărate podoabe de suflet românesc pentru eroi şi pentru neam și se menţine aprinsă vie flacăra sentimentului patriotic românesc aici în Boroaia, ca și în toate spaţiile românești ancestrale.

           Se relevă acest eveniment ca fiind şi un capăt de drum pentru generaţiile viitoare, în sensul slujirii cu devotament a Patriei, un motiv de înălţare în spiritul gloriei străbune şi al împrospătării sentimentelor naţionale, dar şi un prilej de venerare a eroilor numeroşi ai acestei comune, cei care  prin jertfa lor supremă în luptă, au brăzdat adânc şi glorios destinul ţării, cât și un motiv de cunoaștere a evenimentelor politice şi militare ale ţării şi ale Europei din perioada la care ne referim, de cunoaștere a virtuţilore militare ale sutelor de ostaşi eroi ai Boroaiei, care au condus la întărirea independenţei şi la unitatea naţională a României.

            Doresc, dar să relev în acest context, faptul că până la izbucnirea Primului Război Mondial, ”ASTRA” era cunoscută în majoritatea teritoriilor locuite de români. Prestigiul ei în România se datora spiritului cultural și național pe care îl ducea în Regatul României prin intelectualitatea ardeleană imigrantă, cât și prin legăturile directe ale ASTREI cu mai tânăra Academie Română din București. Personalitățile românești din Transilvania veneau aici, în Regatul României, cu erudiția și educația lor de tip german, ca să simtă aerul libertății naționale și să lase libere și cutezătoare gândurile lor de emancipare politică prin cultură.

           Se întâmpla acest proces cultural panromânesc prin ASTRA, de a se putea conştientiza neclintirea a tot ce-i cu adevărat românesc în ecuaţia istorii naţionale, cu temporalităţile sale de glorie sau restrictive, radiate astral de spaţiul transilvan, ca un referential dacic de bunăstare, de luptă şi de jertfe!                                                                                                               3.

Şi, toate acestea sunt așa rânduite, numai pentru conservarea istorică a poporului român, a acestui mare neam în toate fibrele sale, din sacralitatea spațiului său statuat la timpul lui cu răsfirate şi vânjoase rădăcini ancestrale. - De ce? Pentru ca neamul acesta să se statornicească în generaţiile de la 1918 şi în cele care vor veni din urmă, oriunde în Marea Românie, iar astăzi, chiar și în condițiile existente, nu putem spune că nu s-a statornicit.

Un exemplu de corespondență românească, un exemplu viu de sinergie spirituală națională au constituit generaţiile de români, atât cele din satele Boroaiei, a primilor statorniciți pe aceste locuri moldave în fuga lor din Ardeal, de opresiunile statului imperial austro-ungar, aici sub culmea Stânișoarei, precum cele din satele din Mărginimea Sibiului, care din adâncimile vremii pleacau în timpuri de restrişte pentru a reveni în dor la obârșie, la locurile lor străbune. Unde? – În sublimele locuri hăruite de pronia cerească, locuri bine-cuvântate de Dumnezeu, întru slavă și în românească trăire, întru săvârşirea în credinţa strămoşească românească, în matricea constelară a Cibinului şi a Lotrului, a Secașului și a Hârtibaciului, până spre Târnave și spre Mureș, până spre Siret și spre Prut, spre Tisa și spre Nistru, toate, ferestre deschise larg zenitului spiritului naţional, care s-a cultivat aici de multe veacuri și au avut ca pivot cultural și national cetatea de istorie și cultură a Sibiului.

         Pe plaiurile Săliştei şi ale Jinei, loclăități frumoase ale județului Sibiu, pe lunga lor culme, la cumpăna ei, începând cu cele de la Guga Mare şi Guga Mică de pe teritoriul Jina, urcă de multe secole, pentru a o străbate lejer, unul dintre cele mai vechi şi mai lungi drumuri pastorale transilvane, de legătură cu Novacii regățeni şi cu alte aşezări românești de la poalele Carpaţilor sudici. Pajiştile întinse, drumurile accesibile şi roirile de construcţii din această zonă, identificate pe toată latura nordică a munţilor Lotrului şi Cibinului, împânnzite cu trupuri mari de păduri de brazi crează aici o impresie de activitate parcă mai bogată şi mai vie decât cea de la baza munţilor (Lucian Badea şi col., 1985).

Condiţiile naturale favorabile economiei pastorale din Mărginimea Sibiului, gradientic asemănătoare zonelor de la baza Alpilor elveţieni şi a Tirolului austriac, asemănătoare cu cele ale Boroaiei, ale Bucovinei, au permis popularea acestor munţi şi valorificarea lor economică, pastorală, silvică şi agricolă, baza existenţei umane, aici de veacuri. Regretabil este faptul că astăzi, din cauza unor migraţii de populaţii din aceste zone montane, spre alte localităţi cu condiţii urbane favorabile şi spre alte activităţi profesionale, resursele naturale ale Munţilor Cibin și Lotru sunt astăzi mai puţin valorificate.

            Iar dacă vrem să vorbim de aici din Ardeal, de spațialitatea culturală și națională românească, trebuie să admitem ontologic conceptul spaţial uman de nemărginire, de loc şi de timp, de locuire la sălaşele perimontane şi montane ale munţilor Cibinului şi Lotrului, înfrăţiți şi în fascinaţia priveliştilor din neguri şi din lumină. De multe veacuri, populațiile din aceste sate s-au îndeletnicit şi continuă a se îndeletnici cu păstoritul și prelucrarea laptelui, a lânii şi pieilor, cu pomicultura, silvicultura, agricultura, olăritul şi comerţul ( Dumitru Moga, 1982).

       În acest mediu cultural-spiritual al Mărginimii Sibiului, s-a constituit ASTRA, la 1961. Consacrarea dinaintea războiului a ASTREI se datora activității deosebite desfășurate în cadrul său de către marii cărturari ardeleni: A. Șaguna, T. Cipariu, S. Bărnuțiu, I. Bologa, O. Goga, A. Bârsanu și alții, autori și coautori ai unor proiecte profund românești, printre care; revista literară Transilvania, care a ridicat în permanență glasul în apărarea școlii românești amenințată de maghiarizare și a evocat în serie, personalitățile culturale de la est de Carpați, ,, Foaia Poporului”, revista ”Luceafărul” de la Budapesta, Colecțiile ”Asociațiunii”, muzeul ”Asociațiunii” din Sibiu – edificat din stipendii în idea concentrării în muzeul ASTREI a celor mai valoroase piese muzeale și arhivistice românești din Transilvania, biblioteci ale despărțămintelor ASTREI și ale Căminelor Culturale sătești, expoziții de etnografie și industrie casnică, secțiuni științifice și literare, serii de conferințe susținute de intelectualitatea ASTREI cu rolul emancipării țărănimii române, Banca ”Albina”sub conducerea lui Partenie Cosma, înființată anume pentru crearea de capital și a-l utiliza pentru răscumpărarea pământurilor românești furate națiunii române din Ardeal ș.a.…

         Sunt consfințite în documentele vremii preocupările şi raporturile bilaterale, de creare a unui climat favorabil dezvoltării în perspectivă a unor relaţii economice româneşti în toate spaţiile Sibiului şi ale Făgăraşului, una din condiţiile obiective, de atunci conștiientizate, pentru realizarea unităţii statale de mai târziu (Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean, 1985; Dumitru Moga, 1982).

În mai multe părţi ale ţării s-au constituit aşezări omologe celor din Mărginimea Sibiului şi dovedesc o transhumanţă intensă a locuitorilor păstori din Mărginime. Ei au trecut munţii cu turmele de oi, până la Dunăre şi Marea Neagră, până în Crimeia şi Caucaz (Mariana Rusu, 1997; Constantinescu-Mirceşti, 1976) şi îşi organizau noi aşezăminte în zonele de păşuni cu climat mai favorabil în timpul iernii, unii dintre ei, rămânând în zona sud-estică a regatului României, a Crimeiei și a Caucazului, constituind așezări omoloage celor din ținuturile transilvane. Şi nu întâmplător, cea mai apropiată “surată” a Villei Gallis o găsim pe celălalt versant al Carpaţilor, în Argeş. Această similitudine toponimică şi antropogenetică demonstrează istoriceşte ca un argument în plus, că munţii care despărţeau pe românii din Ardeal de cei din Ţara Românească, în fapt mai mult îi unea şi nu i-a putut despărţi niciodată (Dumitru Moga, 1982), iar anul 1918 avea să fie anul complinirii naționale în majoritatea spațiilor românești ancestrale.

         Personalitățile care au activat mai mult și au sprijinit lupta națională prin cultură a ASTREI, la anul 1918, au fost: Octavian Goga, secretar literar al ASTREI, O.C. Tăslăuanu, secretar administrativ al ASTREI, Partenie Cosma, membru în Comitetul Central al ASTREI și director al Băncii ”Albina” , Ion Agârbiceanu, membru al secției literare a ASTREI Centrale.

            Orientându-se spre cariera politică, Octavian Goga își va înainta la 1 noiembrie 1914 demisia din cea de secretar literar al ASTREI, din conducerea ASTREI, din cea de director la revista literară română proastristă ”Luceafărul” de la Budapesta și din alte activități social – culturale. Întors de la Paris, pleacă la București și renunță la revenirea în imperiu. La București se angrenează într-o agitație antidualistă furibundă și militează pentru intrarea României în război, contribuind cu toate posibilitățile sale la mobilizarea armatei române, timp în care ASTRA, sub presiunile maghiare avea să-l elimine din conducerea sa.

   5  

Un alt cărturar militant, secretar al ASTREI și secretar administrativ al revistei proastriste Luceafărul de la Budapesta, a fost O.C. Tăzlăuanu. Mobilizat pe front de la începutul războiului, fiindcă intelectualității românești îi fusese hărăzită linia întâi a frontului, trece clandestin în România în 2 august 1915 cu prilejul unei permisiuni și organizează prizionerii români din Rusia, acționând în numele funcției de secretar al ”Comitetului național al românilor emigranți din Austro-Ungaria”.

       Pe scriitorul Ion Agârbiceanu, așa cum menționează nota de ședință a comitetului central al ASTREI din 28 decembrie 1916: ” Venind la cunoștința comitetului(ASTREI) din zvon public că membrul său Ioan Agârbiceanu a părăsit țara deodată cu (…) trupele române”, conducerea ASTREI este nevoită să îl considere destituit. Atitudinea ASTREI era firească în contextul militar creat de intrarea României în război, de antiromânismul exacerbat al autorităților austro-ungare gata să aplice planul ANTAL HUSZAR, prin presiuni asupra intelectualităţii române și a celorlalţi români din aşezările administrate de instituţiile maghiare, prin manifestările acestora cu fanatism şi sadism și cu lipsă de orice umanitate față de populația majoritar românească. Aceste atitudini antiromânești erau să fie reluate peste două decenii în urma odiosului Dictat de la Viena, din 1940 (vezi cazul Moisei ș.a.).

       Prin planul Huszar se preconiza: distrugerea unităţii demografice a românilor transilvăneni printr-o nouă arondare a judeţelor şi circumscripţiilor electorale; încadrarea Bisericii Române Unite în Biserica Romano-Catolică, pentru a i se împiedica orice manifestări cu caracter românesc; intervenţia guvernului ungar la Bucureşti pentru eliminarea nu­me­lui de „Ungrovlahia“ din titulatura mitropolitului primat al României, deoarece Biserica Ortodoxă Română era exponentul principal al aspira­ţiilor românilor transilvă­neni, iar preoţii, profesorii şi învăţătorii confesionali erau cei mai periculoşi agenţi ai românismului. De asemenea, se prevedea desfiinţarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române din Transil­vania şi abrogarea Statului Organic, pentru a face „să dispară această cangrenă politică, una care roade trupul naţiunii şi al ţării“ ; sistarea plăţii de către statul ungar a întregirii de salariu pentru preoţii români „nepatrioţi“; pregătirea preoţilor români exclusiv în seminarii şi facultăţi teologice ungureşti, concomitent cu desfiinţarea seminariilor existente la Arad, Caransebeş şi Sibiu; ..în toate şcolile pedagogice româneşti să se utilizeze numai limba maghiară, iar „Reuniunile învăţătorilor ortodocşi“ să fie desfiinţate; controlul de către stat a activităţii fundaţiilor Bisericii şi cenzurarea listei bursierilor; controlarea de către stat a şcolilor secundare româneşti, „aceste cuiburi calde ale politi­cii ultranaţionale române, care pun în primejdie integritatea naţională ungară“; desfăşurarea numai la Sibiu a adunărilor ASTREI - române, în pre­zenţa unui comisar guvernamental; punerea sub strict control de stat a pretinselor societăţi culturale româneşti – în realitate, focare de agitaţie antimaghiară; îngreunarea apariţiei ziarelor politice româneşti, eliminarea gratuităţilor de transport pe căile ferate pentru ziariştii români şi condam­narea acestora pentru delictele de presă la temniţă ordinară în locul celei de stat; împiedicarea dezvoltării institutelor de credit româneşti şi redu­cerea influenţei acestora asupra societăţii; interzicerea Partidului Naţional Român, „factorul cel mai primej­dios pentru ideea de

6

stat ungar“; dezinformarea opiniei publice europene în legătură cu situaţia ro­mânilor transilvăneni prin publicarea în sinteză a datelor statistice cu­prinse în lucrarea confidenţială, date astfel prelucrate încât „să se afle de câtă libertate se bucurau românii din regatul maghiar“.

În sensul ultimei recomandări, din cele peste 900 de pagini ale „Manualului de maghiarizare“ s-au publicat numai 492, sub pseudonimul „Veri­tas“, într-un tiraj considerabil, celelalte fiind ținute în continuare secrete.

           Duşmani înverşunaţi ai românilor – precum Tisza István (1861-1918), fost prim-ministru şi lider al Partidului Naţional al Muncii, contele Apponyi Albert (1846-1933), fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii, ministrul de Interne Andrássy Gyula, contele Bethlen István – au inspirat și susţi­nut măsurile politice, economice şi culturale severe îm­potriva românilor din Transilvania.

           Ca prim-minstru, Tisza István i-a cerut contelui Bethlen István să-i prezinte planul de acţiune al statului ungar în chestiunea românilor transilvăneni, având în vedere că „guvernele de după 1867 au neglijat o politică energică şi sistematică“. Planul contelui Bethlen István prevedea: noi colonizări în Transilvania; stimularea natalităţii ungurilor; sporirea agresivităţii măsurilor de asimilare a românilor; stimularea emigrării românilor; strămutarea în Transilvania a ungurilor invalizi de război, a emigranţilor din America şi România, a ceangăilor din Bucovina şi Moldova, împroprietărirea acestora şi acordarea unui credit financiar, printr-o bancă economică şi culturală pentru Transilvania, care să paralizeze Banca Al­bina din Sibiu şi alte 117 bănci româneşti; intensificarea exploatării resurselor naturale, a investiţiilor în in­fra­structura edilitară a oraşelor, în cea feroviară şi de navigaţie pe râul Mureş, astfel încât să nu fie posibilă afirmarea capitalului economic, industrial ori agrar cu caracter naţional românesc; promovarea românilor în funcţii publice numai în zone compact maghiare aflate în dreapta Dunării; unificarea dreptului transilvan cu cel al Ungariei; înăsprirea pedepselor pentru delicte de opinie sau presă împotriva statului; azilurile de copii şi orfanii de război să fie exclusiv sub tutelă un­gurească; preluarea de către stat a tuturor şcolilor şi grădiniţelor, ca şi obli­gativitatea frecvenţei şi educaţiei în limba maghiară; înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Maghiare; introducerea calendarului gregorian în ambele Biserici româneşti; înfiinţarea Ministerului Reconstrucţiei Transilvaniei.

            Numai primul război mondial şi consecinţele sale au împiedicat ca planul maghiarizării totale a Transilvaniei să fie aplicat, cu urmările odioase ale acestuia.

            În broșura lui Onisifor Ghibu, ediția 1940, intitulată ”Un plan secret unguresc din 1907 privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania, care a fost reluat în anul 1940, se dezvăluie conținutul unei cărți de uz intern, semnată de A. Huszar, secretar de stat în Guvernul maghiar, ucis în 1919 (A, Magyarszagi Romanok – Bizalmas Haznalatra, Budapest, 1907), în care sunt înscrise și măsurile împotriva ”ASTREI”, ca fiind o societate care ”alimentează politica românească naționalistă extremistă îndreptată contra statului național maghiar”. Se considera că dacă s-ar mai permite

adunările generale anuale (ale ASTREI) ca mijloace antimaghiare, cultura română în genere și ASTRA

7

vor ”deveni cel mai puternic factor al înstrăinării, al izolării și al separatismului”. De aceea, până la desființarea acestei asociații, se va modifica statutul, denumirea (eliminându-se termenul de popor din Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român), iar orice activitate a acesteia va avea loc cu acceptul Ministerului de Interne.

În anul 1917 se fac presiuni asupra conducătorilor și personalităților românești, inclusiv asupra președintelui ASTREI, Andrei Bârseanu, pentru a semna actul de adeziune oficială la linia Budapestei. Merită de semnalat gestul plin de dîrzenie al protopopului și istoricului ASTRIST, profesor la Univ. din Cluj, ION LUPAȘ, care a refuzat să semneze adeziunea la politica maghiară, consecința fiind internarea sa în lagărul Sopron și aceasta, constituind, astfel, o formulă de aderare la ideea unirii. Dar cazul istoricului I. Lupaș, nu a fost un caz izolat, acest caz extinzându-se și asupra viitorului presedinte al societății culturale sibiene ASTRA, Vasile Goldiș.

           Până la 1 decembrie, 1918, a existat o permanentă ofensivă asupra ASOCIAȚIUNII ASTRA.

Cu toate acestea, la sediul societății sibiene a avut loc în 2 noiembrie 1918 adunarea de constituire a Comitetului executiv și apoi a Consiliului Național, în fruntea căruia Andrei Bârseanu, presedintele ASTREI dă dovadă de mare patriot. În toate organele conducătoare românești, până la Consiliul Dirigent, în componența acestora majoritatea era formată de ASTRISTII, care și în afara ”Asociațiunii” practicau aceleași năzuinte naționale, dar într-un cadru politic. La ALBA IULIA, ASTRA” și-a trimis delegați de la centrul său, din Sibiu și din mai multe despărțăminte. Personalitățile ASTREI, membrii acesteia, o intelectualitate de forță sibiană, a format majoritatea Marelui Stat Național Român: A. Bârseanu, S. Dragomir, I. Lupaș, O. Goga, O.C. Tăzlăuanu, I. Lepădatu, N.Bălan, I. Broșu, Eleonora Lemery-Rozvan, E. Rosca ș.a. au fost în fruntea luptei de unitate românească.

Dominată și condusă de idealul nobil, al conservării ființei naționale la vest de Carpați, prin mijloace culturale, ASTRA și-a justificat prin acțiunile sale cultural-spirituale notabile menirea istorică și s-a concretizat în actul de Unire veșnică a Transilvaniei cu Regatul României, la 1 Decembrie 1918 .

          ASTRA rediviva, reînființată în anul 1990, trebuie să vegheze astăzi, ca şi înainte de 1918, la unitatea naţională, la reîntregirea naţională şi la o conlocuire armonizată a tuturor locuitorilor, indiferent de naţionalitate, din toate spaţiile etern româneşti. ASTRA redevine prima societate culturală naţională competentă cultural şi capabilă de a reuşi într-un termen scurt să înlocuiască din spiritul multor locuri româneşti elementele antinaţionale, înnobilându-l cu elemente cu valenţe naţionale culturale de umanitate, de armonizare interetnică, un model constituindu-l, în acest sens, ca și înainte de anul 1918, Mărginimea Sibiului.

           ASTREI rediviva îi revine sarcina să conştiientizeze tineretul român și de alte naționalități, în primul rând cel intelectual din toate teritoriile românești, de necesitatea conservării şi întăririi unităţii naţionale prin actul de cultură şi prin progresul economic al populaţiei din fiecare aşezare românească, să-l antreneze într-un demers economic, social şi politic unitar naţional, favorabil creșterii bunăstării și civilizației, monolitizării naţiunii române, indiferent de naționalitate și de confesiune, în toate spaţiile sale, așa cum este cel al Mărginimii Sibiului, într-o similitudine spirituală și culturală cu cel al Boroaiei sucevene.

8

     Să esenţializez, dar, în acest final al comunicării, că munca cu folos, graiul, dorul, doina, folclorul, în general, apoi portul, dansul, artizanatul şi tradiţiile locului sunt principii ale etnogenezei poporului român, în diversitatea sa etnică și confesională, ce curg osmotic în eternitatea culturală şi spaţială românească, filoane de aur, de tezaure cultural-spirituale, nestemate mult râvnite şi care sunt la mare cinste în Boroaia Sucevei, în această vatră incinsă de secole de flacăra vie a românismului și de spiritul adânc și constant prounionist, flacără aprinsă din jertfele sale numeroase pe câpurile de luptă în războiul de independență și în cele două războaie mondiale, de filonul puternic intelectual al unei mine bogată de cultură, de știință şi de spiritualitate națională și de valori umane, pusă în evidență de străluciți pedagogi, oameni de cultură și știință din Boroaia, precum Vasile Tomegea, V. Todicescu, Nicolae Cercel, Gheorghe A.N. Mocanu, Ion Strujan, Paul Miron, Gheorghe Scripcaru, Vasile Boleac, Teodor Monoranu, Ioan Balaban, Vasile Berariu ș. a., Boroaia numărând astăzi 2 academicieni, 8 profesori universitari, 5 generali, 4 scriitori, jurnaliști, etc, personalități care s-au manifestat și se manifestă cu deosebită frecvență în spațiul national și a cărei contribuție la unitatea și ființa națională este remarcabilă și pusă astăzi în evidență la Sărbătoarea centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în cadrul simpozionului cu tema ” UN SECOL DE VIBRAȚIE ROÂNEASCĂ: BOROAIA 1918 – 2018”.

Prin această reuniune științific colcvială se reuşește să se contureze și să identifice în eternitate acest ţinut nobil românesc, căruia, asemenea ținutului transilvan, al Mărginimii Sibiului, cu greu îi poate fi depăşită strălucirea bogăţiei sale spirituale și culturale!

Ajuns la partea a doua a comunicării mele, primul meu poem, legat de acest eveniment, pe care doresc să vi-l prezint, se intitulează ”MĂRTURII DESPRE UNIRE”-  (G.A.S.):

Patriei,/ Istoria, cupolă de rubin, / e un cântec de arbore / întins peste neam...!/ E pajura ce-i poartă în aripi/ izvoarele în culorile de sânge,/ pâine şi cer;/ e cântecul de dor al trezitelor zări/      din Cartea Unirii...!/   Printre genele zorilor / săgeată cerul arc- / trunchiul de Eroi/ cu rădăcini de neam, intins-arcul noii generaţii…!/ din sângele ţărânei/ trandafirii cresc temple- / scut şi simbol:/ Limba şi neamul, marea şi cerul – / stau mărturii de safire/ Poporului Român, Erou!

            Și în Ardealul românesc, unde locuiesc de 40 de ani, ca și aici în BOROAIA, în BUCOVINA ori BASARABIA, lupta pentru unitate națională și pentru întregirea României a început cu mult înainte de MAREA UNIRE. În acest context îl pot exemplifica pe marele luptător și patriot roman din Ardeal, AVRAM IANCU, pe care, în urma uneia din manifestările culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea, acolo unde tribunul odihnește într-o permanentă veghe la neam și la țară, sub impresia acestui eveniment, am încercat să-l imortalizez în poemul: ”DORUL DE IANCU” G.A.S.):  De dor de Craiul lor,/ răsar la Ţebea moţii …/ îşi leapădă calvarul/ şi-l freamătă-n gorun/ să le coboare Iancul/ în retrezire cerul/ cu Vidra în cunună/ şi Apusenii brâu …/durerea să le curme,/ El se revarsă-n zorii/ împărtăşiţi cu Horea,/ sub roata altei lumi …/ Sfânt, magul libertăţii/ şi soarele dreptăţii/ se-nalţă printre aster/ mai falnic, mai august …/Furtunile să-nfrunte,/ El se-mpleteşte-n ramul/ gorunului din Ţebea/ cu freamătul român !…/din Mureş le cuvântă,/ din Arieş le cântă/ pe undele soboare/ de harfe

îngereşti …/ că-s ocrotiţi de Thetis,/ mărturiseşte Crişul/ cu malul drept în Tisa/ şi malul stâng în Nistrul

9

…/O mamă, România,/ i-a botezat şi-n Jii.../ Înconjurat seraphic

pe drumul sfânt al Vidrei/ îi însoţeşte Iancul în cer,/ în munţi şi-n fii …/ la Ţebea-nalt gorunul/ le stăruie zenitul !/ să le aline dorul,/ El le-mplineşte visul …/ În templul Judecăţii,/ din tronul dreptei

legi/ le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul/ să-şi neclintească locul, şi,/ împlinindu-i gândul,/ pe Apuseni, pe Alba,/ va străluci Crai Nou! …/ Se creşte-n cer gorunul/ şi se preschimbă-n scuturi/ cu chip de moţi, Ardealul/ iubit de Dumnezeu!

Suferința de secole a românilor din Basarabia și Bucovina am surprins-o în poemul ”MATER DOLOROSA - SCRISOARE CĂTRE FIICE” - (G.A.S.):

< Fiicele mele tribune, auguste,/ glorii latine,/ vă vreau lângă mine.../ mamă cu mult of, vă cuvânt:/ liber vă este drumul de sânge / în limbă şi datini,/ de Sfântă Unire, vă înţeleg ruga,/ și-n suflet v-o ascult!/... Cu aură de dor, codrii / şi ţarinile vi le-am cuprins,/ iar mormintele străbune / vi le acopăr din veci, numai cu crini.../... Coroana lui Ştefan cu stele/ de flori şi cuvinte, / o port o mare boltă de slavă,/ unui singur românesc pământ!/ ... Mirese de suflet în plaiul / de port, de dor şi de grai,/ fiice prinţese române..., / vă vreau în raiul de Sfântă Unire,/ din aceeaşi strămoşescă glie -/ copile nefericite-n trăiri,/ prea iubitoare de mamă,/ cu soarele meu vă cunun / pe amândouă!.../ cu glasul/ cerului senin / al unei mari și singure inimi,/ vă chem la sânul meu arzător, /și de atunci vă doinesc, / grabnic lângă mine să reveniţi, / să vă petrec în alaiul  divin.../ Basarabie! Bucovină! / Mamă, vouă, în putere,/ Tricolorul vi-l port cu credinţa / în adevăr şi destin…!>

           Reîntoarcerea tuturor românilor în singura lor patrie ”ROMÂNIA” este dezideratul national, care a căpătat valențe istorice sub steagul MARII INIRI de la 1918. Drumul reîntregirii este definitiv deschis și de aceea l- am putut cânta și eu în versurile:

”IMNUL REÎNTOARCERII” - G.A.S. - „Patria este locul, lumina şi vechimea neamului”

<Prin colbul zărilor, de fiii tăi /atât de mult bătut,/ să se întoarcă-n tine ei, acum,/ pe locul lor străbun,/ cutezătoare Patrie / le cânţi solemn de retrezire/ şi le reverşi din al tău suflet, / scumpi, zorii re-ntregirii!/ Tu ştii şi poţi a-i vindeca / de dor şi rana rătăcirii,/ din gheara vitregiei lor,/ a-i smulge de la moarte/ şi a le da un semn de bun venit/ în liberă sosire, / tot dreptul de-nălţare-n tine / prin ei cu-alese fapte!/…în duhul firii tale re-nflorit/ de mamă cu iubire, /nu înceta a-ţi reprimi / în cuviinţă dreaptă, fiii/ să-i reînveți că sunt lăstari/ din trunchiul României,/și să le-aprinzi în cuget/

o mare vie, flacăra Unirii!/ Azi, bucură-te că se-ntorc/ în tine-acasă şi-ţi cuvântă!/ Toţi sunt ai tăi şi vor a-şi coborî/ în rosturile gliei / sămânţa sângelui matern,/ să-ţi crească-n stăpânire/ pe şesuri de lumină, cerul,/ …sfânt, geniul României!

           Nu departe de aici, din miezul Bucovinei bat mereu clopotele Putnei, al cărui glas românesc de întregire a neamului l-am auzit, ajuns la Putna în anul 1991, și l-am redat în poemul ” GLASUL PUTNEI”- (G.A.S.), poem pe care l-am lăsat înscris în hrisovul acestei sfinte mănăstiri:

10

 

 

-Români, ce înfloriţi fiinţa/ unui popor creştin, viteaz,/ Moldova nu i-a voastră soră,/ cu Nistru-n plâns, român în glas…?!/ Săriţi dar toţi! …striviţi tăcerea/ de ger pe un străbun pământ…/ grăbiți, cât glasul ei mai cântă/ şi-mi trageţi clopotul cel sfânt…!/ El va rosti la cerul lumii/ de un popor

și-un ideal.../… din vrerea Putnei, o Moldovă/ vă poartă scuturi de hotar…!/ Nu staţi ca să-i truncheze trupul/ şi fala să-i spurce-n orgii;/ purtaţi- o -n braţe la durere,/ i-aprindeţi torţe-n morţi şi vii…!/ Iar, de-i nevoie, în Unire,/ daţi Prutul Nistrului!…Treceţi/ Stindardul sfânt al României/ pe locul gliei strămoşeşti…!/ Să simtă cei orbi că Românii/ sunt mândrii daci, demni de trecut…!/ -Tu,

Decebal…! - Mihai…! - Ştefane …! / voi știți şi-acum ce-i de făcut?!/… acum, cât glasul ei mai cântă,/ pe pod de flori treceți la Prut/ şi strângeţi-o la pieptul ţării/ augustă-n românesc triumf…!>>

 

BIBLIOGRAFIE:

ASTRA, 1861-1950 : 125 de ani de la înfiinţare : Asociaţiunea Transilvanǎ Pentru Literatura Românǎ şi cultura poporului român, Victor Grecu, Academia Republicii Socialiste Romänia, Secţia de Ştiinţe Istorice : Societatea de Ştiinţe Filologice din R.S. Romänia, Filiala Sibiu, 1987   10

Prof. Dorin Goția, Din cronica luptei pentru unitate națiională, ”ASTRA” și 1918, revista ”Transuilvania, anul 12, nr.11,1983

Ioana Postelnicu, Plecarea și întoarcerea Vlașinilor, 1979;

Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania, 1960;

Dumitru Moga, studii, 1982;

Irimie şi colaboratorii, Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean, studii, 1985;

Mariana Rusu, 1997; Constantinescu-Mirceşti, 1976; Dumitru Moga, 1982, 1985; Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean, 1985;

G heorghe Apetroae, Sibiu,”Gura Râului, frumoasă aşezare transilvană”, Tribuna Sibiului, 25 ianuarie 1999;

Onisifor Ghibu, despre Octavian Goga, 1972;

Octavian Tăzlăuanu, studii, 1915;

Patriotismul lui Octavian Goga,Virginia Hodorogea, vicepreședinte al ASTREI în Colocviul cultural sociologic de la Sibiu, organizator Gheorghe Apetroae, ediția 2001.

Academia Română, Secția de Stiințe Istorice și Arheologie, Istoria Românilor, volumul VIII, România Întregită (1918-1940), Editura Enciclopedică, București, 2003, Confirmarea internațională a actelor de unire din 1918, pag. 4-30;

Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 396;

Horațiu Pepine, Noua istoriografie și 1 Decembrie, Deutsche Welle, 01.12.2011;

Scurt istoric al zilei naționale, 1 Decembrie 2011, Irina-Maria Manea;

Historia - Ziua națională a României în marile capitale ale lumii, 7 decembrie 2006, Larisa Crunteanu, Amos;

11

Onisifor Ghibu, « Un livre secret du gouvernement hongroi : les Rou­mains de Hongrie et la nécessité de les magyariser », in Revue de Transylvanie, tome I, nr. 1, 1934, p. 61-72 ; Un plan secret al guvernului unguresc din 1907, privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania, Cluj, 1940;

11

Huszár Antal, Românii din Ungaria, op.cit., p. 221.Din Aurel I. Rogojan,Fereastra serviciilor

secrete. România în jocul strategiilor globale,Ed.Compania,Bucureşti,2011. Sursa:ziaristionline.ro;

Gheorghe Apetroae, Adunarea Generală a ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN – ASTRA, Făgăraş, 8 septembrie, anul 2000. UNIVERSUL GEOGRAFIC, ECONOMIC ȘI SPIRITUAL AL MĂRGINIMII SIBIULUI; “Tribuna”, pag.“ Eveniment”, anul CXV , nr. 2686;

Gheorghe Apetroae - Volumul de versuri şi eseuri „ Despre neînceput”, Ed. Hermann , anul 1992;

Gheorghe Apetroae - Volumul de versuri „Depăşirea trecerii”, Editura FIAT LUX din Bucureşti , în anul 2000;

Gheorghe Apetroae - Volumul de versuri bilingv „Dimineaţa serii”, Ed. ADEPRINT, anul 2007;

Gheorghe Apetroae - Volumul de versuri bilingv „Spirale în imagini”, Ed. ADEPRINT Sibiu, 2009;

Gheorghe Apetroae - Volumul de versuri bilingv „Poeme alese / Selected Poems”, Editura Universității ” Lucian Blaga” din Sibiu, 2015;

Volumul colectiv „ Opera lui Radu Selejan în interpretări critice”, Gheorghe Apetroae , ”Semnificațiile pietrei”, Editura Universităţii Lucian Blaga , Sibiu, anul 2007;

Mihail Bruhis, Rusia, România și Basarabia ( 1812,1918, 1924, 1940), traducere de Al. Chiriac, Universitatea Tel-Aviv,1979;

Gabriel Țepelea, Opțiuni și retrospective, editura Eminescu, București, 1989;

Eugen Marinescu, Din presa literară românească (1918-1944), Editura Albatros;

Victor Grecu, Limbă și națiune, Unitatea limbii în periodicele românești, Editura Facla , 1988.

Fundația culturală ”Vasile N. Tomegea” Boroaia – Suceava, Vasile N. Tomegea și destinul unei comunități, editura SEDCOM LIBRIS, Iași, România, 2009.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor