Seara înfrigurată coboară
peste dealuri, peste pășuni.
„Bunicule, când voi fi mare
vreau să mă fac grădinar, să am o livadă.”
„De ce dragule?”
„O să cultiv doar portocale şi căpşuni.”
„De ce dragul moşului?”
„Mama şi tata n-o să vină
nici în acest an acasă, de Crăciun.
Nu au fost nici de Paşti,
nici în prima mea zi de şcoală,
și nici la moartea cocoşului Pintilie,
ars în râpa de la Valea Rea
de oamenii aceia nebuni.”
„Bine, bine, dar de ce o livadă?”
„Ca să am livada mea,
să culeagă aici fructele acelea străine.
Nu vreau să mai plece de la noi,
să ne lase singuri; nici pe mine, nici pe tine.”
Copilul şi-a strâns cojocelul pe spate.
„Hai, hai bunicule, nu mai lăcrima!
Tu cel puţin ai pe cineva să aibă grijă de tine.”

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor