Liviu ANTONESEI: DIN FOIȘOR. Poeții mei: Anca Mizumschi

DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Anca Mizumschi

Autor: Liviu ANTONESEI

În iarna 1993-94, un amic editor mi-a dat un teanc de cărţi, mai ales de poezie. Între acestea, se afla şi volumul Est de Anca Mizumschi, care-mi plăcuse, de vreme ce i-am dedicat un mic semnal critic în Timpul, pe care tocmai îl relansasem. Aflu că autoarea a mai publicat Opera capitală (1995), carte pe care nu o ştiu, după care a dispărut! A dispărut în „capitalismul real“, pentru a reapărea după mai bine de zece ani cu volumul Poze cu zimţi (Brumar, 2008, prefaţă de Alex Ştefănescu, colaje foto de Reszegh Botond), urmat de Anca lui Noe (Humanitas, 2009, interstiţii critice – Iulian Costache, ilustrată cu scene din Sixtine zero de Vasile Mureşan-Murivale), două cărţi menite nu doar s-o scoată din uitare, dar chiar să contribuie la reconfigurarea osificatelor ierarhii literare ale momentului. De altfel, prima a fost nominalizată la Premiul USR, care, spre lauda sa, nu i-a fost şi acordat. Cred că scrie prea bine poezie, că este o autoare a cărei valoare nu are nevoie de vreo confirmare prin statutul de „poet laureat“. Cu a doua carte a fost mai norocoasă, a scăpat şi de nominalizare! Oricum, în absenţa acestor două volume, ar fi rămas ascuns în memorie faptul că citisem şi comentasem debutul liric al autoarei. Dar să las gluma, pentru că e vorba despre poezie serioasă!
Pe urmele prefaţatorului primei cărţi, aş apropia poezia Ancăi Mizumschi de lirismul colegelor mele de generaţie Mariana Marin şi Marta Petreu. Dar nu este vorba nici despre mimetism, nici despre epigonism, pentru că nici poetele amintite nu se parazitează una pe cealaltă, ci de ceea ce aş numi un „aer de familie“. E o manieră comună de a gîndi poezia şi rosturile sale, o comuniune de viziune, prin urmare. Nu mai ţin minte volumul de debut, aşa că nu-mi pot da seama dacă autoarea ajunsese la această formulă încă de la începuturi sau acesta este şi rezultatul îndelungii pauze lirice şi al acumulării de experienţe de viaţă şi literare. Ceea ce te izbeşte însă în cazul acestor două volume din urmă este pregnanţa respectivei formule, de o forţă puţin obişnuită, cumva genuină, altoită cu un la fel de puţin obişnuit rafinament, cu puseuri de gingăşie menite să facă suportabilă cumva intensitatea întregului. Deja am subliniat o notă a caracterului oximoronic al acestei poezii, care, de altfel, este unul manifestat pe mai multe dimensiuni. Vorbeam despre un caracter similar şi în cazul celorlalţi poeţi, pe care i-am comentat la această rubrică şi nu exclud s-o mai fac – ori poezia modernă nu poate fi scoasă în afara oximoronului, ori am eu o apetenţă pentru o astfel de poezie, ori şi una, şi alta! Însă, nu e vorba doar despre o frecventare pur stilistică, la nivel lingvistic a oximoronului – de altfel, figura ca atare nu abundă în cele două volume –, ci de o caracteristică ce ţine de viziune şi de substanţa însăşi a poeziei. Am pus în lumină o axă de manifestare a acestei caracteristici, dar mai sînt o mulţime altele – scriitura aparent directă, aproape albă, care trimite către o imagistică surprinzătoare. Sau tensiunea constantă dintre polul „trăirist“, chiar „carnal-trăirist“, şi cel aluziv-livresc. În sfîrşit, dar nu în cele din urmă!, jocul cu ipostazele de gen, tensiunea întreţinută între feminitatea structurală şi, uneori, masculinitatea asumată, semn că poeta ştie foarte bine că, în cazul artiştilor, e greu de trasat o graniţă fermă între animus şi anima sau, poate, mai bine spus, semn că simte asta, ceea ce o califică fără dubii în rîndul artiştilor autentici.

Sigur, aş putea extrage o mulţime de imagini – mai puţin metafore propriu-zise – pentru a ilustra marele talent al Ancăi Mizumschi, doar că asta nu ne-ar ajuta cu nimic în înţelegerea „mecanismului“ său liric. Am folosit „mecanism“ cu sens ironic, pentru că e cel mai nepotrivit cuvînt pentru a vorbi despre această poezie ce seamănă, mai degrabă, cu un „ulcer hemoragic“. Voi face altceva, voi cita în funcţie de spaţiul pe care-l am la dispoziţie cîteva poeme – mai scurte! – în întregime. Iată Evanghelia după Anca, din primul volum: „Îi controlez pe ceilalţi/ cu feminitatea mea ca un laser bont/ şi nedureros care atinge în treacăt/ punctele vitale// Îmi administrez poeziile în doze mici/ care lasă urme fine de ace,/ şi mă străduiesc să trăiesc după publicare/ precum Iisus/ după ce scriau alţii/ în Evanghelii“. Aş fi vrut să citez Prietenii mei, din al doilea volum, dar nu mi-ar fi rămas loc pentru aceste două poezii, care pun în lumină axele oximoronice despre care vorbeam: „trăiesc în pielea mea ca un travestit/ în pielea altcuiva şi urc scările/ ţinîndu-mă de mînă cu anca mizumschi/ o necunoscută pe care o agăţ în fiecare seară/ în alt bar“ (O necunoscută în bar) şi: „poezia mă caută ca un cuţit,/ circulînd prin mine pînă cînd/ cineva întreabă cît mai am/ de trăit şi mă spune la alţii:/ nu prea/ mai putem face nimic pentru ea, are o boală/ care ameninţă viaţa şi o poezie/ care ameninţă moartea“ (Ameninţări cu poezia). Şi, pentru că mai am puţin spaţiu, iată şi emblematica Samizdat: „hîrtia moare/ şi carnea mea de femeie/ cu cerneala tipografică şiroind pe coapse/ intră în samizdat“.

Nu ştiu ce gînduri legate de poezia sa are Anca Mizumschi în continuare, oricum sper că nu va face un nou ocol de vreo cincisprezece ani prin „capitalismul real“. Aceste două recente volume mi-au relevat-o drept o poetă de care ar fi păcat să fim, iarăşi, lipsiţi. Pînă la urmă, capitalism, de o parte sau de cealaltă a capitalului, poate face aproape oricine…


Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 29, 2010 la 8:55am
sunt zapacit
apar aici 4 segmente de text, o groaza de nume , Samizdat , evanghelia si la urma lady Mizumschi , scrutinata de un domn Antonesei. Nu ar fi nevoie de nitica ordine?
semneaza : Merlin ,un capcaun virtual


pictura : Merlin de Ion Vincent Dani

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor