LOC DE PACE

Atâtea flori şi-atâta linişte
Într-o grădină fără nimic;
Sunt prea multe suflete
Oameni ce cândva au amuţit.

Nici unul nu vorbeşte
Şi nimeni nu mai râde;
E numai o grădină
Locuită de-un părinte.

Ai vrea să-i mai vorbeşti
Şi să îţi mai zâmbească.
Tu poţi să spui orice,
Dar nu-i poţi lua acasă.

Ai vrea să mai rămâi,
Ai vrea să-i iei cu tine
Şi în prezenţa nimănui
Mai plângi puţin în tine.

Pietre albe, pietre negre,
Flori în sute de culori,
Cruci ce poartă a lor nume
Cer ce plânge al lor dor.

Şi suflă cu putere vântul
În ochii tăi înlăcrimaţi
Şi-o salcie sărută creştetul
Celor mai demult plecaţi.

Mai stai puţin şi vrei să pleci,
Îţi pare cripta prea murdară;
E-o poză ştearsă dar îi vorbeşti
Şi-ai vrea ca mama să apară.

Spui deja că pleci deşi te doare
Şi promiţi că ai să revii,
Îţi tremură vocea şi picioarele
Şi să li te-alături ţi-ai dori.

Aşa tăcut e locul lor!
Şi-n suflet vei avea tăcere!
Doar roagă-te cu dor,
Pierderea e cruntă dar-
durerea va trece.

8 decembrie 2013
Beatrice Lohmüller

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor