La început doare
Dar aceasta mă va maturiza
Şi nici măcar nu mi-am arătat complet
Latura mea negativă
Spuse ea muşcându-şi buricele degetelor
Şi încercând în oglindă
Să refacă expresia aceea
Una din cele şase mii
Căci doar cu ea primea rapid o îmbrățişare
Un amestec, cincizeci la sută atingeri
Şi cincizeci la sută cuvinte
Dar trebuie să fie pe undeva happy-end-ul
Spuse ea aruncând rapid un NU țigării
Sub ai cărei nori virtuali
A adăstat şi fermentat atâta dragoste
Ținută în echilibru de un gimnast
Şi de un copil care bate din palme la acrobații
Prin ale căror guri au trecut pe rând
De la unul la altul
Saturn cu inele de metal prețios
Apoi un Jupiter mare şi gazos
Şi la sfârşit un Venus strălucitor şi tenebros

Mă rog, pot să încep din nou, îşi spuse ea
Îmi pun costumul spațial
Şi plutesc în derivă spre sufletul pereche
Spunându-i prin semne
Că întotdeauna va fi o parte din el în mine
Că va trebui să mă dorească şi să mă servească
Precum un rege pe regina lui
Un rege ras în cap pe care costumul stă şui
Şi ceva trebuia oricum să se termine
Ca altceva să înceapă
Aşa că voi rupe sfoara aceea
Pe care o treceam pe mijlocul chipului fiecăruia
Din superstiție, ca să ne unească
Când nu ne ajungea doar îmbrățişarea

Şi acum ea făcea eforturi ca numele lui
Să nu-i mai zâmbească
Aşa că-l scria în arabă
Îl târâia pe trotuare goale
Printre bălțile de dimineață
Dar se simțea precum un fluture
Prins în pânza lui
Incapabilă să-i scape

Dar la naiba cu asta
Să nu-i rănească inima, îi spunea
Căci acolo sălăşluieşte şi ea
Iar ochii lui i-au furat cuvintele
Aşa că îi mai trântea câte un budist "Goh nabash"
Şi atunci nasul lui atârna ca o prună fleşcăită

Apoi zi după zi, zi după zi
El se apleca peste resturi din farfurii
Pahare împuțite, scrumiere, pachete de țigări
Şi îmi lua capul, obrajii între palme
Îmi turna vin în rana din inimă
Iar fumul de țigară ne amorțea la amândoi simțurile
Apoi mă întrebam ce caut acolo
Pe drumul acela
Dacă timpul a greşit sau persoana întâlnită

Oricum, el era şi pagina şi cerneala
Mototolită acum, trebuia să o rup
Şi țin minte când se uita doar la mine
Când toți din grup râdeau
Acesta era un semn, îşi spuse ea
Comunicam noi doi doar în tăcere
Era ca un cântec vechi
Ce se tot repeta în mintea mea
Un fum de țigară lăsată în scrumieră
Ce mi se ridica şi încolăcea pe la tâmple
O poveste scrisă în oglindă
De la dreapta la stânga
Nici nu-i trebuia un vânt prea puternic
Pentru a o lua în noapte, aiurea
Când somnul nu ne putea atinge

Iar când adormeam cădeam în el
Ca în spațiul interstelar
Şi când mă trezeam îi vedeam mâna deasupra mea
Dar era ca şi cum o mână gigant plutea deasupra oraşului
Şi acceptam să pierd bătălii minore
În speranța câştigării războiului cel mare
Şi-mi spunea că niciodată nu va avea îndeajuns din mine
La naiba, doar nu sunt unicorn
Oricum nu mă pot descrie într-un singur cuvânt
Şi nu ştiu nici eu care sunt adevăratele mele culori
Dacă aveam şi eu nişte culori, poate...
Căci brusc, toate cântecele de dragoste nu mai erau despre mine
Ne îmbrățişam doar cu capete de lup
Şi terapeutul îmi spune că trebuie să mă iubesc mai mult
Şi să muncesc pentru ceea ce vreau
Sau că răzbunarea adevărată este dezvoltarea personală
Dar eu ştiu că toți sunt stupizi
Aşa că mi-am tatuat pe spate cuvântul "Forever" ca să-l uit
Deşi iubirea m-a schimbat
Am fost ca un burete care a absorbit tot
O floare mustind de apă, numai bună de cules de grădinar
În fine, asta e totul
Nişte simboluri chinezeşti care spun orice
Nu poți să le verifici
Un puzzle cu multe piese rătăcite pe undeva

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor