de fiecare dată cînd scriu
cuvintele se repetă
e ca şi cum m-aş duce la pîine două străzi mai încolo
fără niciun fel de emoţie
fară nicio întrebare
şi cînd ajung acolo
cumpăr o pîine
poate două şi e ok
dar indiferent cîte cumpăr
se termină
şi apoi trebuie să ies iar şi iar
şi nebunia asta pare ca are mai mult sens
decît are acel neînsemnat lucru din mine.

Vizualizări: 137

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Victor Marinescu pe Februarie 25, 2016 la 11:06am

Viorel, fara pare, e mai bine! :)multumesc. cat despre teoria literaturii, are o teorie!? :) avem nevoie de ea!? 

Gheorghe, eu as fi adaugat: oricat, oricum si orice, fara de care oriunde si oricat ar fi limitate. Multumesc frumos!

Ovidiu, ma bucur!

Alex, ca prozator toate devin superficiale, pana si realitatea din pacate si asta pentru ca in proza exita foarte multa poezie moderna si nu doar in proza de azi. in concluzie poezia moderna a exista dintotdeauna. ea este motivul pentru care si realitatea devine superficiala. multumesc pentru urare!:)

Comentariu publicat de Viorel Tăutan pe Februarie 7, 2016 la 5:59pm

de S-or fi schimbat categoriile teoriei literaturii și n-am aflat? Posibil! Știam că versurile albe, ale clasicilor antichității, de pildă, trebuie să respecte exigența ritmurilor, dar nu au rimă, pe când cele folosite în poezia modernă și contemporană, începând cu simboliștii sfărșitului de secol XIX, sunt numite „versuri libere”, fără de ritm aparent și fără de rimă. În ceea ce privește poemul de mai sus, eu aș fi renunțat la rima internă „pare că are”, rămânând doar cu „are”, precum și la al doilea „are”.

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Februarie 5, 2016 la 11:00pm

O existenţă, oricare ar fi aceasta, devine principial - categorial şi primeşte tot alte forme în tot alte coordonate spaţial- existenţiale: materiale , spirituale şi temporale - , în universalitatea lui oriunde - în pretutindeni, în atemporalitatea lui oricând şi în incomensurabilul cosmic infinitizimal sau infinit al lui oricât, cu o evoluţie diferenţială pozitivă sau degenerativă, guvernată, oricare ar fi aceasta, în orice condiţii de stare, de principiul metafizic al irepetabilităţii, al ireversibilităţii entropice..! Aşa că... nimic nu e limitat şi repetabil, domnul meu..! Cu stimă! Gheorghe Apetroae, Sibiu

Comentariu publicat de dinica ovidiu pe Februarie 5, 2016 la 8:12pm

un poem simplu si adevarat imi place

Comentariu publicat de seul alexandru decebal pe Februarie 5, 2016 la 1:30pm

Ca prozator părerea mea despre logo poate fi superficială totuși cu sinceritate, nu-mi place poezia  modernă în versuri albe! Succese pe mai departe!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor