" uneori viaţa e un teatru de umbre imens
nimic sau aproape nimic nu e cum pare a fi"

spune Alma privind umbrele noastre atât de tăcute-n nisip
şi oftează adânc
ca şi cum ar vrea să cuprindă în ea tot amarul zborului frânt
din aripi lipite cu ceară

" ar trebui să te învăţ înainte de toate privitul dincolo 
mai departe de fasciculul de lumină gata-gata să mintă
mai departe decât te lasă să vezi un fals sacerdot

dar mă tem
dacă în încrâncenarea mea omor copilul din tine 
eu
dacă ferindu-te de ploile negre şi reci pentru suflet
îţi iau curcubeul de după şi toată bucuria cuprinsă în el

ar trebui să te învăţ auzitul 
mai ascuţit mai atent mai adânc decăt nada 
din cântecul sirenelor insomniace la pândă

mă tem
să nu omor eu copilul acela să nu omor poezia 

şi-atunci nu-mi rămâne decăt să te învăţ înainte de toate iubirea
necondiţionată
de toţi şi de tine de trupul tău templu 
în care Dumnezeu a pus lumină de veghe
chiar sufletul tău"

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ALBU AURELIA pe Mai 2, 2012 la 2:29pm

Daca as compara poezia cu un "pled" impletit din cuvinte...as putea doar sa spun ca "impletitura" ta arata destul de complicat si ma ratacesc incercand sa te descifrez. Fie ca imi lipseste mie puterea de pricepere, fie ca de data aceasta ai mascat prea bine simtamintele tale.Poate ca ma ajuta cineva mai departe?

In definitiv, multi dintre noi inca...invatam!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor