dacă urci dimineaţa pe munte
şi privesti în ochi răsăritul
toate întâmplările împrumută un trup arcuit
şi se închină

lumea îţi pare mai frumoasă
îi ierţi cu mai multă uşurinţă pe oameni
şi îi iubeşti cu toate imperfecţiunile lor
aşa cum se iubesc pietrele într-un zid
pentru că le este frig
sau frică

nu-ţi mai creezi singur duşmani
ca apoi să le declari război
vrei doar să-i smulgi luminii
ceva care să-ţi aparţină
degetele tale se transformă în rugă
zeul tău devine real
mai real decât o factură de gaz
în toiul iernii

îţi dezbraci veşmintele de piatră
unul câte unul
construieşti o casă în tine şi odată construită
o să vină cel care ştie s-o locuiască


şi-l va dezgropa pe cel îngropat de viu

Vizualizări: 197

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 22, 2014 la 10:23pm

multumesc de semn, domnul hatos vasile !

da, meditatia in natura, acolo poti imprumuta mai usor lumina aceea care stie mai ales sa ierte :)

toate cele bune! 

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 15, 2014 la 11:52pm

e o mare bucurie sa stiu ca cineva ma citeste si inca cu placere, de fapt cred ca cea mai mare bucurie pentru un creator este sa stie ca este citit si comentat, asta este un obiectiv primordial pentru cel care scrie...

va multumesc pentru fidelitate si pentru generosul semn de lectura, Stere Bucovala

 tot binele! 

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 15, 2014 la 11:35pm

de frig sau de frica, oricum ar fi iubirea e liantul perfect! :)

multumesc de semn, Laurean 

toate cele bune! 

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 15, 2014 la 11:34pm

recunoscatoare pentru comentariul elaborat, domnul Gheorghe Apetroae - Sibiu

cu aleasa pretuire

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 15, 2014 la 11:24pm


El a venit, locuieste in casa nou construita ... cel ingropat de viu poarta acum vesminte de lumina :) 

respect si multumire domnul, ion untaru !

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Ianuarie 15, 2014 la 11:16pm

multumesc de comm si de empatia cu "zeul din lucrurile care ne traiesc", domnul  Mănăilescu Lucian

de-acolo ne luam forta, din credinta ca fiecare lucru trait are un zeu ... parafrazandu-l pe marele Nichita: "in fiecare piatra este un zeu".   

Comentariu publicat de Stere Bucovala pe Ianuarie 15, 2014 la 12:45pm

 

  Am citit aproape tot ce ai postat şi am rămas surprins plăcut de conştiinţa ta poetică Ai disponibilităţi reale pentru poezie.Limbajul este proaspăt iar poemul are epic Aceste calităţi reale le poate recunoaşte oricine respectă poezia Felicitări

Comentariu publicat de Laurean pe Ianuarie 14, 2014 la 1:08am

mie imi place "personificarea" pietrelor - oare chiar ne iubim de frig ? sau de frica ?

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Ianuarie 13, 2014 la 10:54pm

Poeta îşi fortifică în versuri statuia sa ideatică, aşezată pe  soclul iubirii, cu elemente ale universalităţii panteistice: "aşa cum se iubesc pietrele într-un zid ", o zeifică prin deconstrucţie :" îţi dezbraci veşmintele de piatră/ unul câte unul", pentru a o înlocui cu o alta, una cu un confort lăuntric, care  "...odată  construită / o să vină cel care ştie s-o locuiască", desigur, divinul, în spiritul propriu, poetic, la parametrii sublimi! ... Interesant!... Felicitări!... G.A.S.

Comentariu publicat de ion untaru pe Ianuarie 13, 2014 la 7:31pm
simbol usor disimulat cu adanca senificatie. El va veni și va face lacas in inima ta.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor