cine e aproapele, cine e departele?
lumea-un canton părăsit

ca-ntr-un cuibar mă-nvelesc cu paie
udă de ploi şi nu mai ştiu
de ce bunicul a îndurat atâta frig şi umilinţe în urali

cine e aproapele, cine e departele? se întrebau unii pe alţii
ghemuiţi în sicriele de lemn
făceau focul din iasca palmei, ceaiul din sudoarea inimii
şi nu mai întrebau de ce

după ce au deschis porţile lagărului
prizonierii au plecat convoaie lungi spre casă
cortegii funerare
caşa şi pe maşa le-au lăsat la gară
au luat trenul ca o raniţă în spate

trecutul greu ca o bârnă

kyдà? acasă

vedeau din vagon fete cu pestelci silinii şi coade blonde făcându-le cu mâna

vacile ridicau nedumerite ochii căprii la şarpele de fier

bunicul avea un samovar înăuntru
rece


deşi toată ziua bea ceai
simţea metalul pe sub piele

la legătura dintre trahee şi plămâni se plângea de întuneric

zilele treceau ca o perie aspră
zgâriat a ajuns la poartă

bunica a fugit în grădină
apoi la poartă iar în grădină
iar la poartă

stăi!

a oprit-o el luând-o în braţe

în samovar s-a aprins o lumină aburind

Vizualizări: 95

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor