Prea multă cunoaștere strică
și cunoștințele sus-puse
pe dinăuntru-și strică plozii,
împietrindu-le obrazul
într-o lumină proastă.

 

Prea multă cunoaștere strică:
însuflețind spiritul de haită,
hienele aflate la putere
își vor susține în continuare
sclifositele putori,
ce vor strâmba din nas neliniștite
că, iată, unii lucrează mult prea puțin.

 

Prea multă cunoaștere strică
și cunoștințele sus-puse
își plimbă scroafele prin mall-uri
printre burți și funduri grase,
înzestrate la un capăt cu obrazuri groase
cărora le circulă prin vase
visele făcute țăndări
la braț cu umbre colțuroase.


Prea multă cunoaștere strică
și riști să-ți pierzi la școala vieții,
una câte una, toate facultățile mentale,
iar în pragul garsonierei tale
cu pereți foșnitori
te va întâmpina într-o zi de iarnă cu soare
idiotul blocului cu nume de floare
și urechile tale vor vedea,
și ochii tăi vor auzi cum,
înflorind pe față, rânjetul lui
îți va silabisi în șoaptă:
astăzi este zi de curățenie
și trebuie măturat odată și odată
gunoil ăsta de-aici.


Prea multă cunoaștere strică
și cunoștințele sus-puse
pe dinăuntru-și strică plozii,
tot așa cum viermii le strică miezul
fructelor necoapte încă.

de Bot Eugen

boteugen74.wordpress.com/2014/03/08/lumina-stricata-ii-2/

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor