Ivan Karamazov către Grushenka

 

 
Împerecheatele rime cu tine și cu mine nu dau bine în lumile astea pline de țipete și de suspine, și de istericale
feminine.

 

 
Prefer tăcerea, monologurile de seară și ceaiul negru.
Dimineața îmi dizolv nopțile albe în ceașca de cafea,
ca pe niște cubulețe de zahăr,
îmi aprind țigara, trag fumul adânc în interior
și afară începe deodată să plouă,
iar lumea decolorată se îmbracă în negru
și merge să înmormânteze pe cineva,

 

 

în timp ce luminița, mai proastă decât noaptea fiind,
începe deodată să plângă,
prostindu-se pe zi ce trece tot mai tare,
și lumina ei cu lumea începe să semene,
iar lumea – cu o stricată,
iar stricata aceea – cu o lumină stricată,
una stricată și proastă ce n-a fost în stare nicicând
să încălzească pe nimeni,
dar nici să omoare.

 

 

Obosit de curve, sufletul, le întoarce spatele
și se apucă de sfărâmat zidul dintre mine și eu, stând
cu fața la perete.

 
de Bot Eugen

http://boteugen74.wordpress.com/2014/03/08/lumina-stricata-varianta...

21.05.2014;

21:34

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Bot Eugen Iulian pe Mai 29, 2014 la 8:11am

Hatos Vasile, mulțumesc pentru semnul de lectură.

Eugen

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor