Lumină-ngropată…

[Lola]

Pentru gândurile ce nu se mai pot spune,
pentru strângeri de mână –
pentru tine…
Îndreaptă-ţi paşii, când soarele apune,
călătorule, spre lumină –
spre mine
apleacă-ţi privirea, trecătorule!



Soare în apus – lumină se-nalţă spre cer,
iar când soare răsare,
se întinde
lumină pe pământul efemer…
aprinsă indignare
cuprinde
lutul ce paşii îl calcă tăcuţi…



Pe pământ am lăsat şi mamă şi tată,
fraţi şi soră, iubită…
Pustiu…
De ce nu îmi luaţi povara ce m-apasă?
Aş veni de-aş putea pân-acasă…
Acum ştiu
să vă spun cum se adună fericirea!




Ioana - Nina Botici (Lola)

[ION IZVOR]

chiar nerostit cuvântul
adună putere
să spulbere zăpada
din suflete
şi bezna din lacuri!

Privighetoarea
pe creanga timpului
încântă
călatorul
şi
cerul

...rostire dezgropată…

Ion Izvor

[Popescu Viorica]

FELICITARI PT. PERSEVERENTA! MA SURPRIND TOTUSI IDEILE TALE DE CONTRAREITATE, NEDEFINIRE A REGISTRULUI LUMINA-INTUNERIC...

[Molnar Geta]

Frunoase rinduri si pline de lumina asa le vad eu din soare apune:)

Felicitari:)

[REMUS VALERIU GIORGIONI]

Dacă veni vorba... Lumină îngropată e numai în aparenţă un titlu inspirat (de inspiraţie religioasă, cum mai zicea cineva). Pentru că lumina se... dezgroapă, şi nu viceversa! - Ea nu se pune sub OBROC (vască ceva acoperitoare, acolo...)
Dar în rest poemul e inspirat şi - mai ales - "traduce" cu prisosinţă imaginea însoţitoare. Şi mai cu seamă poza autoarei. (E ceva să fii şi frumos şi talentat, şi nici să nu fii băiat!)

[Ionescu]

Mitul luminii îmbinat cu regretele pustiului de pe pământ. Frumos! Ion Ionescu -Bucovu

[florin contrea]

UN JOC...
... al luminii si al intunericului care lasa sufletul intr-o nespusa nostalgie...
Florin Contrea