am descoperit nefericirea odată cu sensul cuvântului "nimic"
cine să asculte când nici noi nu ne
mai auzim
frânturi din melodie
acoperă
zgomotul lumii
suntem
dispersaţi de propriile cuvinte
ascundem partitura
sub piele
oasele fluieră
cântecul vieţii
trosneşte
cu fiecare pas
depărtarea
ne priveşte
cât de străini
ne suntem
piedestal şi eşafod

Vizualizări: 175

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 27, 2014 la 6:40pm

Dan Petruț, mulțumesc frumos!

:)

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 27, 2014 la 8:57am

Doamnă Agafia Dragan, vă mulțumesc frumos!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Februarie 27, 2014 la 8:54am

depărtarea 
ne priveşte 
cât de străini 
ne suntem"  O departare care nu tine de spatiu ci de instrainare, ascunderea in sine. Frumoasa poezie!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 26, 2014 la 2:01pm

Domnule Vitalie Vovoc, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 26, 2014 la 2:01pm

Domnule Hirja Bogdan Marcel, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 26, 2014 la 2:00pm

Doamnă Monica Rohan, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 26, 2014 la 2:00pm

Doamnă Maria-Ileana Tanase, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Vitalie Vovc pe Februarie 26, 2014 la 1:57pm

piedestal şi eşafod: aceeasi forma geometrica...

Comentariu publicat de Hirja Bogdan Marcel pe Februarie 26, 2014 la 12:13pm

Frumoase versuri felicitari!!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Februarie 26, 2014 la 11:55am

...

suntem
dispersaţi de propriile cuvinte”  (...)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor