mă doare ochiul ciclopic iubito

  • o colonie de bureți învinețesc umoarea

cristalinul iată prinde mușchi

degeaba înfig ace de albină în păpuși de ceară

piciorul meu drept

poartă din ce în ce mai greu

piciorul stâng nisipos

până și sângele a capotat

se scurge ca o picătură de venin

în fântânile arteziene ale orașului

unde nu se mai scaldă nimeni

  • oameni din ce în ce mai transparenți

se metamorfozează în inorogi zburători

și nici o fecioară nu îi mai prinde în mreje

nici un vânător nu mai gustă lapte de fluture

nici o umbră de mag

nu mai urcă munții coloniilor celeste

mă doare ochiul ciclopic iubito

  • oare câte țigănci o să-mi netezească soarta

și câți păpușari o să taie funiile

de care sunt agățate visele

degeaba stau când ar trebui să zbor

degeaba mă îndoiesc când ar trebui să știu

degeaba colind când ar trebui să văd

mă doare ochiul ciclopic iubito

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor