Mâine, ce va fi mâine

[Agafia Dragan]

 

Să ne ascundem sub o frunză de toamnă

anotimpul pedepselor

 să nu ne afle

vom răsări cu trupuri primenite

 într-o cascadă de iarbă și iubire

Oh, cât de albastru e sufletul

când ceața-n privire se lasă

Mâine, ce va fi mâine

coboare pustiul să ne locuiască

ce ne pasă

incandescent noi îl trăim pe azi

Ca pe o ultimă strigare

A clipei când se pierde-n oră