Să ne ascundem sub o frunză de toamnă

anotimpul pedepselor

 să nu ne afle

vom răsări cu trupuri primenite

 într-o cascadă de iarbă și iubire

Oh, cât de albastru e sufletul

când ceața-n privire se lasă

Mâine, ce va fi mâine

coboare pustiul să ne locuiască

ce ne pasă

incandescent noi îl trăim pe azi

Ca pe o ultimă strigare

A clipei când se pierde-n oră

Vizualizări: 26

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor