mâinile tale în carouri...
pătrate alb negru mă sugrumă atunci când mă strângi de gât
cu privirea nebunului care străbate tabla dintr-o suflare
ştiind prea bine că indiferent câţi pioni mi-au mai rămas
a reuşit să-mi ia regina
ai zâmbetul sculptat al calului pe care l-am dărâmat cu ultimul nebun
care mi-a mai rămas
deja văd ce urmează şi tu ştii prea bine că ai putea să-mi iei regele oricând
în schimb aştepţi
şi degetele tale binevoitoare se arcuiesc încet peste fiecare piesă în parte
mi-ai luat tura, şi încă una, calul, şi încă unul...
mai am pionii care îţi ameninţă regina şi în mod absurd
o zdrobeşti cu propriile palme
doar de dragul de a avea o tablă dezgolită în faţa ochilor

regele meu şi regele tău se privesc sfidător şi aşteaptă lovitura finală
pentru că e rândul tău
pentru că regele meu nu mai are unde să fugă
şi pentru că mai departe de braţele tale nu se mai află nimic

...mâine e ca un joc de şah... mă gândeam
în timp ce-mi aluneca şi ultima piesă pe podea
cu o explozie aproape asurzitoare
regele meu s-a rupt în mii de bucăţele

data viitoare nu mai jucăm cu piese de sticlă
pentru că mâine e ultimul nostru joc

 

Vizualizări: 247

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Şerbănescu Ana pe Ianuarie 18, 2013 la 8:19pm

Domnule Butunoi, va multumesc mult pentru comentariu! Ma bucur ca ceea ce am scris v-a facut o impresie de asemenea maniera.

Doamna Iluzie, aveti dreptate, asa este. Multumesc!

Domnule Timerman, ceea ce spuneti este perfect indreptatit si sunt bucuroasa ca am primit un asemenea raspuns. Va multumesc mult!

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Septembrie 21, 2012 la 11:11pm

Dragostea adevărată şi dorinţa unui bărbat care iubeşte este ca un uragan. Aceasta nu poate fi stăvilită de raţiune. De fapt, toată această " nebuloasă ", căreia, noi oamenii îi spunem iubire, se materializează în creaţia umană divină, în perpetuare. În programul nostru genetic avem cuprins acest capitol al iubirii platonice, uneori de neînţeles, de nestăvilit, care poartă amprenta poruncii divine. La fel ca şi păsările, la fel ca şi alte vieţuitoare, lupta pentru supravieţuire şi continuitate poartă amprenta măiestriei celui sau celei care iubeşte...Importantă este comuniunea sufletească, compatibilitatea, complementaritatea pe care cei doi trebuie să o găsească pentru a construi...un cuib sigur, sincer şi permanent. Femeia este o poartă deschisă spre miracol şi nu toţi troglodiţii o pot cuceri, chiar dacă joacă foarte bine şah...Cu alese aprecieri, Dumitru Ţimerman

Comentariu publicat de constantin butunoi pe Septembrie 17, 2012 la 7:05pm

Utilizând perifraza pe o schemă parabolică, obțineți efecte deosebite într-un text cu tente ludice dar remarcabil și prin inteligența scrierii. Poemul dvs. m-a delectat într-o așa măsură, încât nu pot să nu vă felicit!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor