Mă judec…

[Simona Prilogan]

Mă judec cu gândul pierdută în noapte

Pe-a timpului horă aşezată în mine,

Să pot să te chem, să pot fi ca tine,

Străină şi rece într-o lume departe.

 

 

Mă judec plecând dintre focuri ciudate

Spre alte idei, dar care tot fug de mine.

Doresc să le prind dar nu ştiu prea bine

Ameţită de vremuri orologiul cum bate.

 

 

Mă judec. Dar cum judecata străbate

Atâta pustiu ce-a lăsat ceasu-n mine?

Poate ochiul de vis ce în noapte mă ţine

Mă poate-nvăţa să trec peste toate.

 

 

Mă judec să fiu şi copil, şi bătrână,

Şi stană  de gheaţă,  şi foc de rubine.

Să pot să-mi trăiesc inocenţa prin mine,

Şi indoiala, şi teama ce au să tot vină.

 

 

[Simona Prilogan]

Multumesc mult, dna Elisabeta Luscan, pentru apreciere. 

[Elisabeta Luşcan]

Mă judec. Dar cum judecata străbate

Atâta pustiu ce-a lăsat ceasu-n mine?

Poate ochiul de vis ce în noapte mă ţine

Mă poate-nvăţa să trec peste toate.

[Simona Prilogan]

Multumesc mult, Maria, pentru apreciere. 

[Maria Vo]

... Mă judec să fiu și copil şi bătrână

Şi stană  de gheață  şi foc de rubine...