Mă judec cu gândul pierdută în noapte

Pe-a timpului horă aşezată în mine,

Să pot să te chem, să pot fi ca tine,

Străină şi rece într-o lume departe.

 

 

Mă judec plecând dintre focuri ciudate

Spre alte idei, dar care tot fug de mine.

Doresc să le prind dar nu ştiu prea bine

Ameţită de vremuri orologiul cum bate.

 

 

Mă judec. Dar cum judecata străbate

Atâta pustiu ce-a lăsat ceasu-n mine?

Poate ochiul de vis ce în noapte mă ţine

Mă poate-nvăţa să trec peste toate.

 

 

Mă judec să fiu şi copil, şi bătrână,

Şi stană  de gheaţă,  şi foc de rubine.

Să pot să-mi trăiesc inocenţa prin mine,

Şi indoiala, şi teama ce au să tot vină.

 

 

Vizualizări: 40

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Simona Prilogan pe Septembrie 29, 2014 la 8:25pm

Multumesc mult, dna Elisabeta Luscan, pentru apreciere. 

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Septembrie 28, 2014 la 8:25pm

Mă judec. Dar cum judecata străbate

Atâta pustiu ce-a lăsat ceasu-n mine?

Poate ochiul de vis ce în noapte mă ţine

Mă poate-nvăţa să trec peste toate.

Comentariu publicat de Simona Prilogan pe Septembrie 28, 2014 la 1:53pm

Multumesc mult, Maria, pentru apreciere. 

Comentariu publicat de Maria Vo pe Septembrie 28, 2014 la 1:21pm

... Mă judec să fiu și copil şi bătrână

Şi stană  de gheață  şi foc de rubine...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor