A trecut vara ca o adiere
iar toamna și-a cusut mantie nouă...
A rupt din nori a ploilor durere
storcând din ea cu mâinile-amândouă.
Îmbracă-n aur munți, păduri, morminte
și ploi aduce doamna de departe.
Eu stau pe prispă și o rugăminte
îi croșetez din slove minunate.
A venit toamna, cam pe nesimțite.
A asternut în cale frig și vânturi,
mi-a pus pe umăr frunze gârbovite
și eu i-am închinat...vreo două rânduri.
Mă-mbrac în toamnă azi. Îmi șade bine!
Mă bucur ca un prunc de zori apatici
și mă-ntristez când e furtună-n mine.
Privesc spre cer la norii cei tomnatici.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Septembrie 12, 2019 la 6:03pm

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor