Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (26)

Mausoleul din Rabat

 

          Se ştie că Rabat este capitala Marocului. Totuşi, marocanilor le place să spună mai în glumă, mai în serios că ţara lor are trei capitale: Rabat, Casablanca şi  Marrakech, prima fiind politico-administrativă, a doua-industrial-bancară, iar a treia-turistică. Situat pe o colină stâncoasă de pe malul uedului Bu Regreg, unde se respiră un aer tare de înălţime, cu miros de ocean şi chiparoşi, Rabatul creează impresia unui oraş liniştit de munte, apărat de zidurile fortăreţei Casbah al Udaia, înalte de opt metri şi groase de doi metri şi jumătate. La Rabat se găseşte sediul majorităţii ministerelor (n.a. "uizara"), parlamentului (n.a. "majlis") şi unul din numeroasele  palate ale regelui. Pe locul actualei metropole, sultanul Abd al Mumin  a construit în 1146 o fortăreaţă, care s-a dezvoltat în timp şi poate fi văzută şi astăzi. Sub protectoratul instituit de francezi  în urma păcii semnate în 1912 la Fez, micuţa localitate a fost aleasă drept centru administrativ. După 1956, când s-a proclamat independenţa, Rabat a fost desemnat capitala Marocului.  Denumirea arabă a Rabatului este "Arribat", care se traduce Tabăra, fiind prescurtarea de la "Al Ribat al Fath"  (n.a. Tabăra Victoriei).

         În Rabat există un ansamblu arhitectonic format din moscheea Hassan şi mausoleul dedicat iniţial defunctului rege Muhammad al V-lea, care m-a impresionat atât de mult încât l-am vizitat de mai multe ori. Intrarea în acest ansamblu arhitectonic este gratuită, dar este păzită de doi soldaţi călare, îmbrăcaţi în frumoase uniforme albe de epocă, cu turban şi iatagan.  Moscheea a fost construită în secolul al XII-lea, concomitent cu moscheea Cuţubia din Marrakech şi moscheea Giralda din Sevillia. Din edificiul religios a rămas minaretul, o parte din zidul lateral şi 200 de coloane din marmură. Minaretul este construit din piatră cărămiziu-rozie şi este vizibil de la mare distanţă. Mausoleul este o splendidă construcţie din marmură, ipsos, lemn şi bronz dăltuit, care a fost terminată în 1971, după proiectul arhitectului Vo Toan. Sala principală are formă dreptunghiulară şi este dispusă pe două nivele: la parter se găsesc monumentele funerare, iar la o înăţime de aproximativ zece metri, toţi pereţii sunt prevăzuţi cu un balcon comun, lat de cel mult doi metri, unde vizitatorii  pot face ocolul întregii incinte şi să privească din toate unghiurile în jos, spre morminte. Mijlocul pardoselii este dominat de monumentul funerar al regelui Muhammad al V-lea, executat din marmură galben-maronie, care pe o latură prezintă o fisură profundă şi întinsă chiar pe o porţiune a capacului. Într-un colţ se găseşte un alt monument funerar, mult mai  mic, realizat din marmură albă, care adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale prinţului Mulai Abdallah, stins din viaţă timpuriu, fratele mai mic al regelui Hassan al II-lea. Pereţii sunt încărcaţi cu arabescuri aurii, iar cupola este prevăzută cu vitralii groase, cu motive ornamentale parcă desprinse dintr-un caleidoscop, prin care lumina soarelui pătrunde cu decenţă  Deşi are dimensiuni mai reduse, acest mausoleu mi s-a părut mai frumos decât cele dedicate lui Vladimir Ilici Lenin din Moscova sau Mao Zedong din Beijing.

          S-a întâmplat ca la 23 iulie 1999 să se producă decesul neaşteptat al regelui Hassan al II-lea, exact în timpul vizitei de patru săptămâni a fiului şi norei mele la Casablanca, unde am acordat asistenţă didactică câţiva ani buni. După aproximativ zece zile de la producerea tragicului eveniment, împreună cu cei doi reprezentanţi ai familiei  mele  am vizitat Rabatul şi, bineînţeles, mausoleul dedicat iniţial defunctului  rege   Muhammad  al  V-lea.    Toţi  trei  eram  cu  coatele  sprijinite  de  balustrada  de marmură  a  balconului  din  interior  şi  priveam  în  jos,   unde   pe   lângă   cele  două monumente funerare, mai apăruse într-un colţ o rogojină de paie, întinsă direct pe pământul care acoperea sicriul celui care a fost regele Hassan al II-lea. Lângă noi l-am recunoscut pe domnul Fuduli (n.a. Curiosul) Elkebir (n.a. Cel mare), un vecin simpatic al garsonierei unde locuiam în Casablanca, pe care îl întâlneam des, unde vrei şi nu vrei. L-am rugat să-mi explice de ce mormântul regelui Hassan al II-lea nu fusese încă acoperit cu monumentul funerar depus alături. Domnul Elkebir ne-a explicat că la musulmani există obiceiul ca timp de 40 de zile, sicriele să fie acoperite numai cu pământ pentru a permite sufletului răposatului să circule liber, înainte de a se urca definitiv la cer.  

          - Regele Hassan al II-lea a supravieţuit la şase tentative de asasinat, i-am amintit eu domnului Elkebir.

          - Regele Hassan al II-lea a domnit 38 de ani, timp în care a reuşit să ocupe fosta Sahară Spaniolă cu un teritoriu de 260000 kilometri pătraţi şi mai puţin de 75000 locuitori. Totuşi fostul rege a avut mulţi duşmani, care l-au considerat un despot neîndurător. În urma tentativei de asasinat din 16 august 1972, conduse de  generalul Muhammad Ufkir, regele a ordonat raderea de pe faţa pământului a vilei acestuia din Rabat şi deportarea în deşert a văduvei cu cei şase copii. La înmormântarea fostului rege Hassan al II-lea au participat şefi de stat sau de guvern din peste 60 de ţări, precum şi conducători ai unor organizaţii internaţionale. Printre ei s-au numărat Bill Clinton, preşedintele S.U.A., prinţul Charles al Marii Britanii, Jacques Chirac, preşedintele Franţei, Johannes Rau, preşedintele Germaniei, Carlo Azeglio Champi, preşedintele Italiei, regele Juan Carlos al Spaniei, Eizer Weizman, preşedintele Israelului, Hosni Mubarak, preşedintele Egiptului, Yasser Arafat, preşedintele Autorităţii palestiniene, Abdalaziz Buteflika, preşedintele Algeriei, Kofi Anan, secretarul general al O.N.U. Cu această ocazie, Bill Clinton a declarat că  "regele Hassan al II-lea a lucrat fără odihnă pentru bunăstarea poporului său", iar Jacques Chirac a menţionat că "am pierdut un om care a iubit Franţa şi poporul francez". După aceste vorbe, domnul Fuduli Elkebir a făcut o pauză cât să mai schimbe greutatea corpului de pe un picior pe celălalt, după care mi-a pus o întrebare demnă de numele lui:  

        - Ce oaspeţi din străinătate au participat la înmormântarea lui Ceauşescu, pe care voi românii l-aţi împuşcat după un proces sumar?

        - Nicolae Ceauşescu a fost înmormântat în mare secret la cimitirul militar "Ghencea" din Bucureşti în noaptea care a urmat execuţiei sale, motiv pentru care nu au participat şefi de stat sau de guvern din străinătate. Dar este posibil să fi fost de faţă reprezentanţi ai agenţiilor străine de spionaj, care au stat ascunşi în întunericul nopţii şi nu au apărut în filmul realizat cu această ocazie şi difuzat de posturile de televiziune din întreaga lume, pe care poate l-aţi văzut şi dumneavoastră, am răspuns eu, gândindu-mă la faptul că "împuşcatul" dădea vina pe "agenturili străine" în desfăşurarea evenimentelor începute la 16 decembrie 1989 la Timişoara...

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor