Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (27)

Căluţul de bronz din Settat

 

          Cine parcurge cu un mijloc rutier traseul de 240 kilometri dintre Casablanca şi Marrakech are după 70 de kilometri plăcuta surpriză să traverseze   oraşul Settat, reşedinţa provinciei Şauia. Chiar la intrare, pe partea stângă, călătorul este întâmpinat de verdeaţa bine întreţinută a unui teren de golf. În al doilea plan, pe o colină joasă se  poate observa ansamblul arhitectural modern al clădirilor Universităţii "Hassan". Pe partea dreaptă se întinde domeniul unui hotel de patru stele, urmat de cel al Casei agronomului. În continuare, ambele părţi ale bulevardului  Muhammad V sunt ocupate de un parc lung de câţiva kilometri, după care, brusc, pe partea stângă se deschide perspectiva sediului Prefecturii, iar pe partea opusă străluceşte complexul din beton şi sticlă al Bibliotecii Municipale. De aici, densitatea clădirilor creşte pe măsură ce se apropie de piaţa Al Nasr (n.a. Victoria), unde un sens giratoriu uşurează traficul rutier pentru cele câteva bulevarde care se intersectează aici.  Această piaţă pătrată, cu o suprafaţă de aproximativ un hectar este străjuită pe trei laturi de palmieri umbroşi şi chiar de… pini adaptaţi la clima mediteranian-oceanică; a patra latură mărgineşte sediul Primăriei, o impunătoare clădire a cărei faţadă conţine numeroase elemente decorative arabe: coloane, arcade în formă de potcoavă, grile din zidărie, arabescuri. Surpriza plăcută a călătorului rutier continuă şi dincolo de piaţa Al Nasr, unde bulevardul Hassan al II-lea este flancat de clădiri "flambant neuves" (n.a. strălucind de noi ce sunt), la parterul cărora sunt amenajate sedii de bănci sau magazine cu vitrine atrăgătoare. Undeva, spre ieşirea din oraş, se găseşte pe partea stângă autogara, iar pe cea dreaptă - gara feroviară, ambele, bineînţeles, construite recent. Dar, călătorul rutier neavizat ar putea să nu observe statuia de bronz a unui…căluţ, cocoţată în vârful unei coloane înalte de aproximativ zece metri, situate chiar în mijlocul insulei circulare din sensul giratoriu al pieţei Al Nasr.

          Am avut ocazia să locuiesc un an în Settat, unde am acordat asistenţă didactică la Institutul Superior de Tehnologie Aplicată, motiv pentru care prezenţa căluţului de bronz din piaţa Al Nasr nu avea cum să-mi scape, ba chiar m-a intrigat, deoarece în tot Marocul nu am mai observat alte statui, cu excepţia impunătoarei statui ecvestre a mareşalului Louis Hubert Lyautey, situate în spatele grilajului din oţel forjat al curţii Consulatului Francez din Casablanca.

         Misterul căluţului de bronz l-am dezlegat în urma discuţiei pe care am avut-o la Settat cu "muaallim" (n.a. maestrul)  Haffar (n.a. Sculptorul) Brunzi (n.a. Bronzatul), profesor la "École des Beaux-Arts"  (n.a. Şcoala de Arte Frumoase) din Casablanca.  Era o seară liniştită de mai şi mă aflam la o masă amplasată chiar pe trotuarul unei cafenele situate la parterul clădirii din intersecţia bulevardelor  Muhammad V şi Hassan II, de unde se deschide panorama pieţei Al Nasr. Tocmai mă uitam la căluţul de bronz, care reflecta o rază rătăcită de soare, când am auzit: "Bonjur, monsieur Doru!". Mi-am întors privirea şi l-am recunoscut imediat pe "muaallim" Haffar, pe care îl cunoscusem la diferite vernisaje de pictură din Casablanca, unde obişnuiam să ne retragem la sectorul rezervat băuturilor alcoolice pentru  a stimula astfel conversaţia. Era un om relativ scund, însă cu un cap mare şi o claie de păr negru nepieptănat, uşor ondulat, care îi cădea pe umeri. Sprincenele stufoase şi barba lungă, pornită imediat de sub ochii lui negri îi dădeau un aer destul de  fioros.  O  cămaşă  multicoloră   largă  cu   mâneci   scurte   îi   camufla   cu   greu abdomenul.  În ciuda corpolenţei, maestrul Haffar se deplasa foarte uşor.  "Tocmai am sosit de la Marrakech unde am fost  invitat la vernisajul unei expoziţii de pictură a unui spaniol. Mă simt cam obosit. Tu ştii că «la tortilla» cere bere, aşa că m-am gândit să fac o escală cât să beau un ceai de mentă şi să se mai răcească motorul  maşinii mele.” mi s-a confesat el după ce s-a aşezat pe scaunul liber de lângă mine. Am comandat două pahare cu ceai de mentă şi l-am întrebat ce ştie despre căluţul de bronz.

         - Această statuie este opera unui artist englez a cărui nume îmi scapă acum.   Deoarece edilii din Settat nu au fost de acord cu preţul solicitat iniţial de sculptor, dimensiunile calului au fost micşorate corespunzător, mi-a răspuns "muaallim" Haffar, după care a luat o sorbitură de ceai.

         - De ce eu nu am văzut şi alte statui în Maroc? m-am grăbit eu cu o altă întrebare, văzând că lichidul din paharul maestrului a scăzut pe jumătate.

         - După cum ştii şi tu, de teama reîntoarcerii la idolatrie, prescripţiile din Biblie interzic reprezentarea figurii umane sau animale. Pe de altă parte, în Coran nu există o interdicţie explicită în acest sens.  Cu toate acestea, teologii noştri musulmani i-au atribuit Profetului Muhammad cuvintele: "Cei ce vor să imite sau să egaleze, reprezentând oameni sau animale, actul creator al lui Allah, vor fi sortiţi chinurilor iadului".  În această ordine de idei, trebuie să adaug faptul că în versetul 14 al suratei „Animalele” din Coran stă scris: "Să nu fii niciodată printre făcătorii de dumnezei". Mai este necesar să precizez că prin făcători de Dumnezei sau de co-Dumnezei se înţelege mulţimea celor care venerează şi alte divinităţi pe lângă Allah. Ajuns aici, "muaallim" Haffar a mai luat o sorbitură de ceai, golind astfel paharul. Impacientat de situaţia creată, am mai pus repede o întrebare:

         - De ce, totuşi, la Settat există o statuie?

         - Municipiul Settat a beneficiat de sprijinul larg al lui Driss Basri, care s-a născut aici şi s-a menţinut ministru de interne încă din 1974. El este singurul apropiat din afara familiei regale căruia regele Hassan al II-lea i se adresează cu apelativul "mon fils" (n.a. fiul meu). Personalitatea complexă şi contradictorie a lui Driss Basri a permis ridicarea acestei statui în Settat. Cerul se întunecase de tot iar "muaallim" Haffar s-a ridicat în picioare să plece. În grabă, am mai pus o întrebare:

          - Există poezii despre cai în literatura arabă? De exemplu, un poet român a scris poezia  "El Zorab", în care este vorba de un cal pursânge arab. Această întrebare l-a făcut pe "muaallim" Haffar să se oprească din mers un moment.

         - În primul rând trebuie să ştii că "El Zorab" se pronunţă "Az-Zorab" şi se scrie "Al Zurab". Cât despre poezia arabă, ea s-a dezvoltat foarte mult; există chiar şi aşa-numita poezie  "hamria",   adică bahică. Ajuns aici, "muaallim" Haffar a apucat să facă un pas.

         - "Muaallim" Haffar, cum se traduce din arabă numele "Al Zurab"? i-am mai pus eu o întrebare, apucându-l de braţ.

         - "Al zarub" înseamnă "trecerea" sau "pasajul" iar "al zaribia" - "stâna". "Al Zurab" ar putea fi unul din cele două denumiri pronunţate într-un dialect oriental al limbii arabe, a mai adăugat "muaallim" Haffar grăbit, după care am mai auzit doar "b-il slama" (n.a. la revedere).

 

Doru Ciucescu

 

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor