"Mânca-te-ar raiul", omule drag! - versuri: Liliana Trif

Ce repede trec anii și-mi pare un clișeu

Tomnatica lumină ce-mi bate în fereastră,

Curând o altă iarnă va arde-n șemineu

Și-o altă primăvară prin poezia noastră

 

Va trece să rămână-n cerneala de pe foi

Și să-i vorbească lumii de-o nouă încercare

De-a-nvinge nepăsarea. Pe drumul înspre noi

Ne vom întoarce-adesea, în zilele impare.

 

Dar azi semnez poemul doar eu și-abia găsesc

Cuvinte potrivite să-mi întregească rima,

E ziua ta și timpul aș vrea să îl opresc

Din fuga lui nebună. Nu-mi pasă de sunt prima

 

Sau ultima din lume... Aceste dragi urări

De bine și speranță, de fericire pură

Și tot ce port în suflet, avânt sau abdicări,

O să-ți aduc în casă, cu sufletul la gură

 

Și-ți jur că tracul ăsta, pe care-l simt acum,

Îl voi lăsa la ușă. Promit să bem cu paiul

Șampania din cupe, al toamnelor parfum

Să mi te țină tânăr mereu, mânca-te-ar raiul!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor