Pentru toate poetele de pe Reţeaua literară...

MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE...

 

 

 

            Mărţişorul înmagazinează în el iubirea curată şi sinceră, identificată de iubitele noastre prin cele două fire de aţă împletite, roşu şi alb. Mărţişorul trăieşte în poveştile de dragoste adevărată, ca un simbol al primăverii interioare, pentru că de multe ori acesta nu coincide cu venirea primăverii. Această primăvară interioară se concretizează în primele semne ale unei iubiri nepământeşti, care nu are nimic de-a face cu materialitatea  lumii. Această iubire este pură, nesimulată, ca un porumbel alb, care zboară peste întinderile sufletului îndrăgostit.

 Mărţişorul este limbajul nonverbal al bucuriei renaşterii speranţei, a iertării, acolo unde este cazul, a consolidării unei iubiri, care de multe ori nu se poate traduce în cuvinte. Mărţişorul este materializarea iubirii, motiv pentru care de fiecare dată când trebuie să alegem acest simbol, încercăm să ne apropiem cât mai mult de compatibilitatea sentimentelor noastre şi obiectul acesta mirific, căruia noi îi spunem mărţişor.

De aceea, mărţişorul se dăruieşte în special iubitei, cu gândul că acesta va fi o dovadă sinceră, o surpriză nemaipomenită, care va străluci, mai apoi, într-un sărut nevinovat.

 În alte situaţii, dăruim mărţişoare colegelor, mamelor şi altor prietene, ca un semn de respect, de preţuire pentru calităţile morale pe care acestea le poartă în suflet ca nişte talismane. Mărţişorul se dăruieşte persoanei iubite la orice vârstă, pentru că trecerea anilor nu poate să diminueze, să stingă o iubire sinceră, curată şi plină de parfumul primului sărut. Din păcate, uneori această iubire, care există, chiar dacă unii nu vor să creadă, se confundă cu iubirea fizică pasageră, de ocazie, în spatele căreia se-ascunde nesinceritatea şi minciuna. În situaţii dramatice, lacrimile din ochii curaţi, care au crezut într-o iubire curată, care ulterior s-a dovedit a fi  mincinoasă, se transformă-n regrete dureroase pierdute-n pustiul singurătăţii şi-al disperării.

Oare cum am putea defini cel mai bine simbolul mărţişorului ? Pentru a putea traduce în cuvinte esenţa inegalabilă a acestui simbol, mi-am înmuiat pana de scris în esenţa iubirii şi-am fost cutremurat de inegalabile frumuseţi nevăzute de ochiul pământean. Am pătruns în sfera ei cu grăuntele meu de speranţă, pentru a vă scrie din partea cealaltă a existenţei materiale. Iată ce simt îndrăgostiţii, care se întâlnesc la ceas de taină, sub cupola unei sălcii plângătoare sau în parcul din centrul oraşului.

Acolo, în lumea mărţişorului neprihănit, am văzut suflete care se scăldau în puritatea unui lac cristalin nefiresc, pentru a se debarasa de fărâmele de lut muritor. Iubirile neîntinate zâmbeau ca nişte zâne strălucitoare. Peste întinderi paradisiace, interminabile, domnea pacea blândă asemenea somnului dulce aşezat pe chipul unui copil. Din pământul nefiresc al iubirii se-nălţau spre nicăieri dorinţe împlinite, ca nişte mărţişoare de cristal. Destine frânte se-nvârteau ameţitor în hora bucuriei renaşterii. Plopii, stejarii, mestecenii, frasinii, salcâmii şi sălciile pletoase nefireşti stăteau la taifas în preajma unui castel strălucitor construit din aluatul iubirii. Fericirea domnea peste tot, ca o regină îmbrăcat-n haina fără de durere. Feerii se scăladu în lacul beatitudinii desprinse din izvoarele purităţii nepământeşti.

Pe pământ, mărţişorul poate reaprinde dorinţele de purificare a sufletelor bântuite de dureri, regrete, căutări, despărţiri şi rătăciri, pentru a gusta, fiecare, din esenţa inefabilă a nemuririi iubirii.

 

Vizualizări: 329

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 5, 2014 la 12:29pm

Ideea e că nu prea văd legătura dintre Mărţişoarele dăruite de mine poetelor de pe Reteau literara... şi "revolta" dv....

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 5, 2014 la 11:52am

D-na Carmen, aşa a fost de când a fost lumea...

Comentariu publicat de carmen macovei pe Martie 5, 2014 la 11:31am

chiar si talantul unuia poate fi copiat de altul cu talantul imitarii.....................da fiecare am cu talantul sau primit

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 5, 2014 la 11:28am

Păi, dv. vorbiţi de plagiatorii de idei... eu vorbesc de "talantul" pe care fiecare om l-a căpătat de la bunul Dumnezeu...

Comentariu publicat de carmen macovei pe Martie 5, 2014 la 11:14am

stimate Domn ,, a te impodobi cu penele altuia...............''e ometafora vis-a -vis de cei care se lauda cu ideile altuia ca sicind ar fi ale lor, de aceea nu pot zbura ''caci mintea lor se rezuma la coppy paste.

o zi buna va doresc

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 2, 2014 la 11:05pm

De ce oare să te împodobeşti cu penele altuia, când bunul Dumnezeu ţi-a dat aripi ca să zbori?. Uneori, dacă eşti în legea Domnului, nu trebuie decât să întinzi mâna pentru a gusta din nemurirea iubirii. Dacă trăieşti în umbra Întunericului NU va ajunge la tine IUBIREA niciodată. Scuze şi argumente vei găsi tot timpul. Mereu vei judeca pe aproapele tău, de parcă tu ai fi infaibilibil-ă- şi atotputernic-ă-. Unii dintre noi complică viaţa, când de fapt ea este simplă, frumoasă şi nu trebuie decât să înţelegi oportunităţile pe care bunul Dumnezeu ţi le trimite...dar, noi, dacă suntem plini de ace, ca şi ariciul, acestea nu vor ajunge niciodată la noi. Pe deasupra mai şi exclamăm că noi n-am avut noroc în viaţă...dar norocul a venit de-atâtea ori la tine, iar tu l-ai alungat cu infatuarea ta, cu egoismul tău, cu orgoliul şi răutatea ta...Vorba cântecului: " Iubeste/mă te rog aşa cum sunt/Chiar dacă uneori greşesc/ Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt/ Şi cu toate astea te iubesc !". Dacă vrei să fii iubită sau iubit... nu poţi să-i impui celuilalt personalitatea pe care ţi-ai dori tu să o aibă. Trebuie să-l iubeşti aşa cum este, pentru că nimeni nu este perfect...de respect...ce să mai vorbim...

Comentariu publicat de carmen macovei pe Martie 2, 2014 la 4:11pm

Iluzia

,,Te poti impodobii  cu penele altuia dar nu poti zbura cu ele’’-Lucian Blaga

Omul este o faptura delicata, sensibila, complexa si puternica constructiv. Pare un paradox

intre complexitatea anatomica si emotionalul delicat, firav. Viata este o cautare permanenta a ehilibrului , a depistarii starii de bine care confera implinirea fiecarei personae.

In tot acest joc apare perceptia obiectelor, scopurilor oamenilor, care se bazeaza pe schema proprie de perceptie a individului. Fiecare are nivelul propriu de educatie, de evolutie psiho-biologica, ceeace influienteaza  modul de perceptie.

,,Starea de bine proprie’’ este cautata permanent , avem senzatia ca o gasim dar ea se modifica odata cu evolutia  sociala. Cautam mereu alceva, dorim sa avem din toate, ne amagim cu propria iluzie ce ne da confort. Alergam practice  dupa iluzii.  Iluzia de a fii cel mai bogat, iluzia de a fii cel mai frumos sau frumoasa, iluzia de a fii cit mai sus pentru a ne satisface Egoul . Facem confuzie intre Egou si Eu, lasam egoismul  sa ia locul personalitatii, lasam minciuna sa ia locul adevarului,caci am uitat calea cea dreapta si spinoasa a Credintei.

 

 Dar uitam ce este mai important: sa ne bucuram de lucrurile simple , sa admiram frumosul naturii, sa ridem la Soare, sa cintam in ploie, sa ajutam pe cei ce ne cer ajutorul, sa cerem la rindul nostru ajutorul daca asta simtim.  Toate ne-au fost date pentru ca noi sa fim fericiti,iar noua ni se pare ca ni se cuvin. Le-am gasit cind am venit pe lume , gata facute munti ,mari,oceane, cimpii,soare ,luna , dar nu gindim ce lasam in urma noastra.

Uneori pentru a iesi din ,,starea de bine proprie’’ e nevoie de detasare, de concentrare asupra aceluiasi obiect, eveniment , din alte perspective. Cautarea  partii pozitive chiar si intr-un eveniment apparent negativ . Abordarea schimbarii modului de a fii este calea spre evolutie a individului, reasezarea  prioritatilor , regasirea resurselor proprii ca motor al schimbarii.

 

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Martie 1, 2014 la 10:32am

Mulţumim din suflet!

Iubitul Mărţişor

 

                                      În ţara Dochiei născut,

                                      Demult, în ancestrale vremuri,

                                      E-atât de vechi şi e făcut

                                      Ca talisman, de dor să tremuri.

                                      Îl atârnau pe crengi cu nea

                               Să facă mugurii de floare,

                                      Corola să-şi deschidă-n soare,

                                      Cu străluciri de praf de stea.

                                      S-au scurs milenii, dar el viu

                                      Aduce multă bucurie,

                                      Nu-i niciodată prea târziu

                                      Iubirii să îl faci solie.

                             

                                      Un zâmbet cald şi-un mărţişor

                                      Alungă nori, tristeţi şi dor.

Comentariu publicat de Virginia Stanciu pe Martie 1, 2014 la 2:34am

Sa lasam sa ne picure in suflet,  cea mai frumoasa primavara !

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Februarie 28, 2014 la 10:43pm

Mulțumim! O primavară deosebită si un munte de bucurii!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor