mătuşa despre care se crede

după cât fusese de rea

că numai în iad putea să ajungă

noaptea

cu faţa ei

brăzdată de toate râurile pământului

sprijinită pe ultimul dinte rămas în gură

mă invită să iau loc

la o masă plină de bunătăţi

din care nu lipseşte plăcintă cu brânză

plăcinta copilăriei mele în care mama era neîntrecută

când se termina cu lacrimi în ochi lingeam degetele

face tot felul de promisiuni

mă asigură că nu-i nevoie să îmi mai fac griji

îmi va lăsa toată averea moştenire

numai să nu-i ies din cuvânt

ştiind ce urmăreşte mă apucă groaza

spaima care pune stăpânire pe mine

nu mă părăseşte nici când mă trezesc

a doua zi când sosesc indispus pe terasă

mai în glumă mai în serios

mi-se aruncă întrebarea

ce iar nu ţi-a dat pace mătuşa

nonşalanţa fiind permisă

numai eu am o mătuşă în iad

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor