~ Miroase sufletul din mine,
A flori pierdute în asfinţit,
Culese doar printre suspine,
Din clipa în care m-am rănit.

Iar vântul părul mi-l răsfiră,
Privind în zare spre apus,
Şi sufletul mi se deşiră
De la cuţitul ce m-a străpuns.

L-ai aruncat la nimereală,
În ţintele din jurul tău,
Fără să ţii socoteală,
Că-l vei străpunge, chiar pe-al meu.

Şi ai jurat că n-ai să poţi vreodată,
Să mai răneşti inima care,
Ce vrei alături de a ta să bată,
Şi să-ţi aducă vindecare.

Chiar şi rănită de cuţit în spate
O spun mereu ca pe-o cântare,
Te voi iubi o eternitate,
Dar tu mă vei iubi oare?

Iar dragostea se-mparte toată,
La cel ce mi-a lovit destinul,
Şi chiar de sunt de mulţi dorită,
Eu am ales să fi TU, acel, UNUL. ~

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor