Pentru a-mi dilua intensitatea nostalgiei cuvintelor,
ce plutesc în nemărginirea pelerinajului meu, te rog,
ajută-mă să închei lunecarea pe orizontul amăgitor.
Cei care îmi privesc cu aviditate adâncul înţeleg
că nimeni nu se poate ascunde într-un pustiu, printre
vedeniile aducerilor-aminte împodobite cu aura
sentimentelor descompuse sub o retină străvezie,
îndelung decojită pentru contemplare.
Ucigător este surâsul de suprafață, bucuriile serii
sunt aromate, iar pentru a retrăi basmele purităţii,
spiritul meu ardent, tulburat, înțelege să întârzie
pe lacrima nopții, lăsându-se încorsetat de simboluri
propagate de o fantastică memorie, ce păstrează
toate războaiele imature, – câștigate, desigur, –
care m-au făcut să cred că este ridicol să gândesc
că ceva ar putea să plutească fără motiv, la nesfârșit,
dincolo de copastia abilităților mele.
Imperii fragile, pustiite de furtunile visate la comun,
temple, cu miros de epidermă foarte elastică, ruinate
de o ipohondrie lascivă, mademoiselle Amphinome,
despre care, momentan, nu voi deconspira nimic.
Redă-mi înfiorarea care îmbracă, spontan, un miracol
şi îţi promit că vei deveni stăpâna acelui cuvânt
ce poate sonoriza vanitatea orei, cicatrizată în noi.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor