Își etalează macii cupa lor de sânge

Prin marea-ngălbenită a holdelor de grâu

O vară secetoasă stă acum și plânge

Sub soarele de ceară cu iarba pân' la brâu

Le este vântul leagăn, tot cerul un destin

Si au ca apă roua ce a căzut in zori

Superbele petale sunt straie de festin

La balul dat de spice și miile de flori

Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arată

Si nu trecea o umbră prin spice și prin maci

Nici macăr o boare atât de așteptată

Nu a răcorit fruntea macilor posaci

Când s-a topit seninul in văpaia zării

Stau macii ofiliți in roșul lor aprins

Suferind de sete sub moartea sărutării

Cupola lor gingașă de trup li s-a desprins

Marin Voicu

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor