I

în centurile van allen îngerii s-au culcat.

cu capul pe umerii noștri, pasărea disperării 

cu toate penele lipite de corp, omoară cu ciocul ei sângerând tot ce a rămas.

dragostea pentru frumos leagă furia la capete cu noduri strânse.
configurații care se pierd
la cea mai mica atingere
se transformă în
străzi pe care îngerii negri dorm. păsări învelite în ambalaje
argintii își poartă ciocurile pline de sânge cu mândrie.

dedesubt,
gurile de canal. poți să întrebi, ce anume
bântuie străzile
astea

noaptea. cum prinzi pasărea disperării
și-i spui.

zboară.

II
poate
nu e nimic care să te oprească în loc.
tomberoane galbene sprijinite de ziduri.
suflul negru al mortii și nemișcarea trupurilor
împușcate într-o execuție nocturnă.
deversările de vise / împrăștiate ca un praf pe care îl înghițim toți.


sau ceva care te poate ucide,
sau ceva care poate fi ucis.

III

tu singur, te întorci acasă și știi.
îngerii negri sunt doar
gândurile tale.
ca prin magie, aștepți și ele se transformă din nou în cerșetori.
în vis, îi vezi îndreptându-se către ultimul bar.
are luminile roșii stinse. dar înăuntru e cald și bine/
și cineva îi așteaptă.

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Aprilie 3, 2014 la 6:25am

deprimant de cosmic. No hope? Doar barul deschis 24-7?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor