Mai îmi trebuie timp să apuc mânerul rece al cuțitului zimțat, ca să-mi desenez pe carne înca o linie.. căci s-a mai dus o zi în care am încercat să ucid trupul acesta plăpând, dar frica a fost mai tare. Mai îmi trebuie timp să îngrozesc frica,să plece, să mă lase să cad în infinit, să-mi uit durerea, să mă contopesc cu marele nimic, să uit să mai sper, să uit să mai respir, să uit să mai gândesc căci gandurile nu-mi dau pace și fiecare gând nou ce mă cuprinde, mă trimite în aceași mizerie în care mă simt regină, atât de obijnuită cu locul. Mai îmi trebuie timp, ca să pot să mor!

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor