rămânea o pată îmi lipeam buzele 
muşcam din tine 
erau atâţia oameni
prin staţii vintage căţăraţi pe stâlpi
aşteptau ploaia
împingeam cu picioarele norii
uitându-ne la unghiile mele roşii
doar femeie râdeam mestecam 
mă agăţam
fixându-mi stomacul pe umăr
eu eram ploaie apoi tu erai ploaie
ne strecuram mai şopteam .

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor