Mâinile poetului s-au amestecat cu mâinile nenăscutului

Mâinile poetului
s-au amestecat cu mâinile nenăscutului
şi cu mâinile mortului

cu mâinile copilului
şi cu mâinile bătrânului

cu mâinile soldatului
şi cu mâinile generalului

cu mâinile judecătorului
şi cu mâinile criminalului

acum poetul
cu disperare îşi caută mâinile

dacă va greşi
cu mâna cui va scrie poetul
de acum înainte?

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iunie 26, 2010 la 9:48pm
Poetul va vedea, astazi si maine,
cu toti ochii, prin toti ochii.

Poetul va simti, astazi si maine,
cu toate inimile, prin toate inimile.

Poetul va rade si plange, astazi si maine,
cu lacrimile noastre, prin lacrimile noastre.

Poetul va scrie, astazi si maine,
cu toate mainile, prin toate mainile.

Poetul va trai si muri, astazi si maine,
cu noi, prin noi.
Comentariu publicat de Voicu Ella Malina pe Ianuarie 16, 2010 la 11:24am
Suntem dependenti de viata si de jocurile ei, oricat de absurde ar fi...

Oamenii mari nu se mai joaca, nu mai creeaza, nu mai apreciaza si nu mai au ochi pentru frumos. Nu e niciodata timp pentru asta. Iar drama intervine pentru multi cand e prea tarziu, in momentul in care realizeaza ca poate nu au trait cum ar fi vrut si nu s-au bucurat suficient de cei din jur, de natura, de arta, de faptul ca sunt vii.
Din fericire, dv nu sunteti unul dintre acestia! Va felicit din tot sufletul meu de copil si va doresc sa continuati sa va jucati! Pentru ca eu cred ca joaca este cea mai Dumnezeiasca insusire pe care omul o poate cultiva in mod placut.

Cu stima, Voicu Ella Malina

[ochii sunt orbi, priveste cu inima!]
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 28, 2009 la 9:29am
Probabil, Aurora, probabil...
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 21, 2009 la 8:09pm
Mulţumesc, Marlene, pentru aripa pe care mi-ai adus-o
în această seară calmă şi tristă de sfârşit de toamnă.
Aveam mare nevoie...
Eu cred că Poezia trebuie să dea aripi, nu cârje.
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 21, 2009 la 6:13pm
Mulţumesc, dragă Mediatorule, că ai venit şi mi-ai ascultat cu atâta atenţie vocea acum,
când tot mai puţini dintre noi ştiu să asculte
Comentariu publicat de Mediatorul cartii pe Noiembrie 21, 2009 la 4:43pm
Ce bine ca poetul stie sa asculte vocea intuitiei!
Comentariu publicat de Lozan Claudia pe Noiembrie 16, 2009 la 11:38pm
ramai un vesnic nedumerit , e mai simplu si apoi ignoranta e la indemana oricui!
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 16, 2009 la 9:17pm
Mulţumesc, Adriana !
Şi mie "îmi umblă multe prin gânduri"
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 16, 2009 la 9:13pm
Numai cu bunătate, Gabriel.
Şi mult, foarte mult suflet.
Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Noiembrie 16, 2009 la 6:07pm
Să-ţi spun un secret, Claudia:
cu cât ştii mai mult cu atât constaţi că ştii prea puţin. Şi te bântuie tot mai multe întrebări.
Şi-apoi, aş muri de plictiseală dacă aş ştii mereu ce am de făcut.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor