Mama 

de Angela Mihai

 

„Mama”, nu mai rostesc la fel de des

de când lipsești,

ca atunci când mă puteai mângâia ades.

 

„Mama”, mi-e greu să spun cu voce tare

și mă-ntristez,

dar ne întâlnim destul de des,

în vis.

 

Mama, acuma e-n steaua de pe cer

care-mi mai face semn uneori și

după care lăcrimez.

 

 

Iar steaua ei, când mai coboară, îmi

dă lumină-n miez de noapte,

îmi dă de știre cu-ale ei șoapte,

că mama nu-i așa departe.

 

Mama! ascult vocea ta

de-atunci,

de când ai plecat în noapte,

te-ai furișat pe acea stea,

luând cu tine crezul meu:

că moartea n-are viață.

 

Mama!, ce mult as vrea ca steaua ta

mai des să coboare,

să-mi lumineze-n fiecare noapte,

a mea cale!

PODUL - Angela Mihai

 

Am întâlnit în cale podul

pe sub care curge lin și se strecoară

un firicel de apă cristalin,

ce suie din adâncuri, în preaplinul de la moară.

 

Obișnuit să mă trezesc trecând pe pod

eu să vorbesc cu cine-mi iese-n cale,

în zorii unei dimineți, comod

zăresc ființă vie-n vale.

 

Drumul e lung pân′ la cabana,

obișnuit să trec pe pod, trezit de amintiri, cuminte

apare ea de-mi strică planul, ce mi se derula în minte,

ea, care îmi făcea ocol, chiar în poiană.

 

O iau de mână să trec podul,

îmi feresc cât pot privirea

ea-mi atinge fin orgoliul

eu ușor mă pierd cu firea.

 

Și-mi zic: ″Tu îmi zâmbești și mă cutremuri,

trezești în mine sentimente,

poate-am mai trecut noi podul,

dar cred c-a fost mult înainte.

 

Obișnuiesc să mă trezesc trecând pe pod

și să vorbesc cu cine-mi iese-n cale,

eu se tot întâmplă să visez

că podul nu mai este și ….

nu mai pot vorbi:cu cine-mi iese-n cale!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor