Pat de bebeluşi din care am încercat şi eu
să evadez ca dintr-o-nchisoare. N-am să mint,
căzăturile n-au fost întotdeauna uşoare.
Eu am investigat uciderea micii sirene.
Răpirea micului prinţ. Mi-a ocupat toată copilăria.

Mint! Copilăria mea n-a durat mai mult decât
somnul întrerupt al părinţilor mei, decât scâncetul meu
liniştit de sânul cald şi apoi de biberon.
Încerc să-mi dau seama dacă s-a petrecut ceva
în afara terenului de fotbal al copilăriei mele.

Nu am făcut niciun om de zăpadă,
dar am crezut în Moş Crăciun. Am investigat
şi uciderea lui. Toţi mint când vorbesc despre mame.
Eu n-am să. Mama nu mai e frumoasă, dar a fost
frumoasă. Cea mai, mai ales, când era însărcinată

cu mine. A fost şi mai când m-a sărutat.
Pentru că atunci când m-a sărutat la maternitate
am fost cel mai fericit bărbat şi se poate ca până şi tata
să fi fost gelos pe mine şi să nu-i fi trecut nici până azi.
O, ce mint! Mama a fost doar frumoasă

şi acum e doar bună ca pâinea caldă
are glasul obosit şi se supără din orice.
Şi pe bune că mama se poate să se transforme
într-un aspirator gigantic. Mama încerca
să ne vindece de iubiri ratate cu ceaiuri,

plăcinte cu brânză sau orice alt fel de mâncare.
Cu toţii i-am trântit uşa în suflet şi am înjurat-o.
Şi tot ea a luat cârpa uitată în colţul camerei
ca să spele singură pe jos şi uneori o vedeai
când spăla cu rochia de pe ea.

Poate ar fi mai bine să mint
să spun că mama s-a transformat într-o zână
şi toate obiectele casnice au prins viaţă
şi au făcut toate treburile în locul ei. Că eu
n-am să mă transform într-o şi mai mare dezamăgire.

Cine ar avea inima să şteargă cu mopul lacrimile ei?
Cine altul n-ar avea inimă în afară de mine?
Am crescut. Năzbâtiile mele n-o mai bucură,
iar poeziile mele o fac să plângă.
Mama plângea cu vin şi tatei îi plăcea să bea

dar nu-mi explic de ce şi eu fac asta.
Cu toţii i-am trântit uşa în suflet şi am înjurat-o
şi ea ne-a ţinut pe toţi sub masă ca în pântec
de unde străluceau un cuţit şi tinereţea
şi lucruri care rămân mai bine nespuse.

Vizualizări: 70

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Calotescu Tudor-Gheorghe pe Iunie 27, 2011 la 12:49am
real
Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 14, 2010 la 2:54pm
extraordinar !!!!!!!!!
versurile m-au atins adînc :(
mult succes!!!
Comentariu publicat de adri pe Mai 14, 2010 la 2:46pm
Un poem scris cu multa sinceritate si fara menajamente, din care emana dragostea pentru mama.
Felicitari si multa inspiratie!
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Mai 14, 2010 la 2:20pm
Revin si as zice la final asa " si ea ne-a tinut pe toti la masa ca in pantec/acolo stralucea...." adica ma deranjeaza "sub masa"!
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Mai 14, 2010 la 2:08pm
Da, iata iarasi un poem adevarat, trait la modul poetic, simtit la modul poetic iara nu facut, fabricat. Ceea ce ma intriga la multi dintre cei prezenti pe aceasta retea nu este faptul ca au multi inconstienta sa scrie poezie fara sa aiba talent, dar ca scriu fara sa simta cu adevarat (la modul poetic, desigur) ceea ce scriu. Cred ca-i destul sa fie destepti, cititi uneori, eventual tineri si cu un fel de curaj vecin cu aroganta, ca sa fie poeti! Si culmea mai sunt si incurajati cu superlative jenante. Nu zic nici sa-i inabusim, sa le spunem verde in fata, taci, n-ai talent! Asa ceva nu se poate face! Dar sa-i spui, domnule, doamna, domnisoara, eu asa simt ca tu nu ai trait ceea ce ai scris, ca nu ti-ai rupt precum pelicanul din pieptul sangerand bucata de suflet pe care ar fi trebuit sa ne-o trimiti aici, asta cred ca se poate spune oricui. Ori cel putin sa ne abtinem de la laude in care nici noi, ca cititori, nu credem... Dar aici este o bucata de suflet sangeranda, aici este pieptul pelicanului, aici este poezia si viata ei rupta din viata celui care a scris-o. S-ar putea sa aiba si imperfectiuni, s-ar putea sa nu fie "genial" si cu siguranta nu este genial, dar e trait, simtit, este o stralucire de lacrima ce nu poate fi stearsa cu mopul! Felicitari Adrian Dinis!
Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 14, 2010 la 12:47pm
Un poem remarcabil, strabatut de sacrificiul mamelor . "Cine ar avea inima sa stearga cu mopul lacrimile ei?" Genial! Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor