n-am mai văzut niciodată atâta întuneric
un negru indigo în care nu mă pot abține să nu cobor
să mă tăvălesc prin el prin cenușă
merg pe stradă în curând va fi plină de oameni
care habar n-au că nu sunt
cum se scurg acum aceste fuioare
cu glasurile sirenelor manifestații ceva roșu prin întuneric
un „huooo” prelung
deși în capul meu tuns chilug au rămas înfipți
ochii bărbatului trecea în fiecare seară prin fața vitrinei
ducea în el atâta senzualitate cât să mă doară
tot plasticul din mine și monturile toată vitrina
și a intrat și a cumpărat rochia 
privirea aceea de om cu fantezii 
în timp ce vânzătoarea mă dezbrăca
și zgomotul străzii si cum îl priveam de la brâu în jos 
pentru că eram înclinată nu puteam să-mi ridic capul
stau în vitrină am o rochie superbă 
lumea curge goală.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor