Manuscrise uitate: Călătorii în Levant
                                   
 
Cine a vizitat  o editură serioasă cunoaşte cantitatea enormă de maculatură , ziare , reviste , cărţi vechi şi manuscrise netipărite care aşteaptă să fie evacuate. Printr-o fericită întâmplare două cărţi tratând Levantul au fost descoperite în subsolurile ziarului Haaretz. Vom pomeni aici despre manuscrisul lui Gabriel Levin " Duna cu muchia şerpuită: Călătorii în Levant".
 
În urmă cu un deceniu  o elegantă editura din Ierusalim numită Ibis Editions (Levin fiind unul din proprietarii firmei) publica într-o limbă engleză elevată cărţi despre regiunea noastră, deşi succesul comercial era practic inexistent. Se puteau găsi cărţi de poezie scrise de poetul evreu Harold Schimmel sau traducerile unui necunoscut poet arab din Nazaret: Taha Muhammad Ali.  Ambii nu ar fi visat să vadă lumina tiparului fără ajutorul generos al editurii lui Levin. 
 
În cartea sa de călătorii Levin povesteşte în primul rând despre el însuşi. Ca în toate poveştile de acest gen, eroul este de nicăieri şi totuşi de pretutindeni. Aflăm că Tereska, mama scriitorului, era de origină franceză iar tatăl Meyer Levin, un jurnalist american. Gabriel Levin s-a născut în Franţa şi apoi a studiat în USA. În Israel, Levin nu este recunoscut a fi evreu, fapt care nu-l împiedică să fuzioneze cu locurile şi locuitorii. Îl fascinau în mod special străinii ciudaţi care se încăpăţânau să trăiască şi să scrie în altă limbă decât cea a locului. Dar Levin, care în parte era el însuşi un străin, capătă un ochi versat la locuitori şi la obiceiuri, cu mai multă acurateţe decât a autohtonilor. Ne emoţionează faptul că Levin nu îmbrăţişează dogma post colonialistă care sugera că Orientul Mijlociu nu este un loc exotic. Din contra, Levin arată în cartea sa locuri pline de exotism, el le redescoperă prin nenumărate excursii în afara sufletului său. E nevoie de o anumită răceală şi o distanţă impusă ca să înţelegi acest loc numit Levant, spune Levin. 
Levin străbate un teritoriu relativ limitat, se rezumă la Israelul modern, Palestina şi Iordania. Dar intelectual, narativul sau este larg extins de la mitologia Mesopotamiei, la cultura Greacă , Romană şi Bizantină . El foloseşte scrierile unor călători celebrii prin Holly Land ca ale reputatului Herman Melville sau recente colecţii de poezii contemporane care descriu înstrăinarea şi declinul emigranţilor, cum ar fi ciudata poveste a poetului american Noah Stern acuzat de o încercare de crimă în kibbutzul în care era cazat. Poveştile lui Levin sunt un pur arabesc, de exemplu un detaliu văzut pe drum declanşează o întreagă tratare literară a acelui detaliu care la rândul ei duce la alte asociaţii, citate şi remarci care denotă erudiţia culturală, istorică şi geografică a autorului. 
 
 
Un capitol plin de arabescuri intelectuale este intitulat "Galilean Centos" . Se cere să explicăm noţiunea de " cento" care defineşte un gen literar larg folosit în Roma şi în Bizanţ, un fel de imitaţie-adaptaţie la Homer. Capitolul descrie o vizită la izvoarele calde Hamat Gader  de lângă Kineret , drum făcut împreună cu un amic arab, prilej de reflexii erotice şi uneori homo-erotice despre legătura dintre de poetul grec Meleager din Gadara (azi în Iordania, aproape de Hamat Gader) şi regina-poet din Bizanţ Eudocia , soţia lui Teodosiu II, care alungată de la curte (fiind suspectată de adulter) se îndrăgosteşte de Ierusalim. În ţara Sfântă regina reclădeşte zidurile oraşului şi scrie un cento inspirat de trecerea ei prin exoticul Hamat Gader.  Ca şi exploratorul britanic Bruce Chatwin care traversează deşertul Australian urmând lectura unor poeme Aborigene, Levin este fascinat şi el de minunile deşertului. Autorul examinează cultura beduinilor din Negev, caută vechi poezii tradiţionale din care se va inspira pentru a produce o poezie modernă , contemporană.  În aceste contacte cu trecutul Levin găseşte reflecţii ale mentalităţii moderne. În nomadul vieţii beduine el descoperă ecourile trecutului, îşi recunoaşte pasiunea sa nomadă , de fapt subliniază lipsa axei timpului a Levantului, o entitate care persistă la infinit . Miturile îşi schimba forma, dar conţinutul lor rămâne acelaşi.  Levin urmăreşte trei genuri ale "Levantinismului":  Katabas, care implică coborârea în lumea subterană , eventual o coborâre submarină , originară în mitul mesopotamian al călătoriei lui Inanna în străfunduri, moartea lui Tammuz şi resurecţia acestuia; Qasida - poezia antică arabă structurata în trei părţi – jelirea unei scene de distrugere, continuată cu o călătorie şi sfârşitul: un triumfal final arabesc. A treia formă este o metaforă pe care Levin o foloseşte în cartea sa: o excursie în literatură şi spaţiu, gustând din fiecare domeniu la rând, fără vreo picătură de dogmatism care să genereze vina de  "Orientalizare" a textului.
Acesta este marele merit al cărţii, care demonstrează subtil că frumuseţea profundă a locurilor pe care călătorul Levantului le parcurge nu se află în subiectele materiale întâlnite, ci mai curând sunt rezultatul abilităţii de a vedea locurile prin prisma literaturii şi a moştenirii culturale.
 
va urma !
surse: ziarul Haaretz
Levantine travel narratives  

Exoticism and the Levant are the common threads running through two intriguing works, in English, discovered fortuitously by this writer.

by Benny Ziffer
 traducere si adaptare :  Adrian Grauenfels
 
  

 

Vizualizări: 159

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor