De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,

Făcută dintre noi și pură, desfrânată?

Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?

Oare de ce-s, o parte Fortuna... și alta umbre?

 

Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă

Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă,

Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...

Se devorează o lume; în vânători… de-umili!?!

 

Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,

Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;

N-ascultă penitența, spovediri, părtășit

Și, vârf cel mai ades e ambițios smintit!!!

 

Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu

Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?

Și specii criminale, tot păr și fără minți,

Au reguli neschimbate... le respectând cuminți!?

 

Și om, suprem de creier, se auto-depășește

Schimbându-și norme zilnic, ce exclusivist priește

Și uită că nici roata de el nu-i inventată;

Etern e hărăzită să fie lumii... dată!

 

La sensul, greșit unic, să fie reparare

Și n-ar fi prea târziu să reflectăm de oare

Va fi cândva o zi de judecăți... pe fond?!?...

Cum ne-am promis prin cărți, tot noi... Un mapamond!?!

23.08.2012

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor