Hristos a venit să scandalizeze. Actualmente, spune El, stă la ușă și bate suav, aproape imperceptibil ca și cel mai dulce rob al nostru. În curățenia deplină a cămăruței noastre vrea să cineze cu noi și noi cu El. Romanța, tandrețea și senzualitatea cu care mângâie ușa noastră este aposteriori scandalizării; ulterior descinderii acelui feroce Jandarm care a deschis ușa noastră cu piciorul, a scos mătura, sfânta mătură și a curățat. S-a așezat în genunchi pe covoarele noastre și a aspirat, a aspirat cu inspirația Lui praful, scamele și cojile de semințe ale indiferenței noastre scuipate cu elan pe covoare. Măcar de stăteam agățați de gard și scuipam în glod, scuipam la nivelul bombeului, dar nu al inimii. Că I-am stârnit mila stau mărturie băltoacele de lacrimi și sudori de pe podeaua de lemn împuțit cu motorină arsă, podele din casa noastră. Am avut foarte mulți bani, aur, argint, grâne și apă de izvor; vin netulburel și carne de tot felul. Am fost bogați – ce mai…?! – nu e de mirare că nu s-a găsit vreun om de servici pe tot globul… 

Mă rog…, bate la ușă, iar dacă intră tot El se preface uimit și plin de admirație în raport de ordinea și curățenia din odaie, camaruță, casă. Astfel ne mai dă o lecție: respectul acordat pe nemeritate este tot copil al iubirii! 

Față de ochii de pe față, cerul e vădit prea mare, de unde tragem concluzia pe drept cuvânt că cerul a fost creat pe măsura ochiului cugetător al inimii, acum clar, cristalin, fără urdori. Isus bate la ușa observatorului nostru cosmic pentru a privi Cerul. Vine din Cer în Cer, dovadă că distanțele s-au frânt. 

Marea scandalizare. Imaginează-ți ce a crezut, ce a simțit clerul fariseilor și saducheilor toporiști când Hristos a afirmat că sutașul Cornelius are cea mai mare credință din Israel. S-au crucit apriori chiar dacă nu au înțeles niciodată Crucea. Pentru ei, toporiștii, nu există decât totala nevinovăție sau vinovăția totală. Da sau nu. Au gândit în stilul logicii comune, cotidiene, aristoteliene…, a stereotipiilor minții, a prejudecăților și psihiilor ofilite de rutina pe care o iubeau atât de mult. Asta dacă știau ce e iubirea, deși mă îndoiesc. Nu știm nici noi creștinii. 

Credința e paradoxală și surprinzătoare. Asta a adus Hristos: paradox și scandal. Toporiștii nu au realizat paradoxul: totala nevinovăție care induce vinovăția totală. Asta e Hristos. Mintea umană exclude vinovăția cu nevinovăția. Rolul lui Dumnezeu e invers. 

A scandalizat. 

Hristos ce a făcut?! Le-a acordat circumstanțe atenuante pentru că au fost provocați. I-a provocat și i-a iubit. Astfel nici un om nu e vinovat de răstignire. Are atenuante, omul invocă provocarea. A fost provocat! 

Isus a scandalizat. 

Fără speranță, omul e capabil de ce e mai rău. Și asta a știut Hristos. Nu s-a coborât de pe cruce când au cerut toporiștii dându-le astfel speranță. Speranța că au dreptate, că e doar un farsor. A ferit lumea de mai rău. A ferit omul de om… 

… o altă minune! 

La ferit pe om de trei zile de profundă, infinită și cosmică singurătate. Cât a fost Hristos mort, Dumnezeu a părăsit definitiv lumea. Hristos a știut asta. 

O lume fără Dumnezeu. Ca să nu desființeze lumea a permis iluzia circumstanței atenuante, a consimțit la sentimentul de provocați al toporiștilor. 

A făcut-o. A consimțit că a scandalizat. Doar să fie speranță, să fie bine, să ne țină de cald trei zile de părăsire completă, de singurătate perfectă. 

Dacă credem în scandalizare cu tot sufletul, cugetul și puterea noastră vom fi fost metanoizați. Dacă credem cu această triadă vom știi că credința susține umanitatea și creștinătatea, că umanitatea nu poate nimic fără credință și creștinătate, iar creștinătatea fără umanitate și credință e nimic. 

Dacă mă întrebi despre astăzi, aș spune că creștinătatea e doar o formalitate comunistă și capitalistă așa cum diferența dintre cele două e de formă în raport de divin, de valori hristice. Neagă ambele, în substratul lor, caracterul teandric al persoanei. Comunismul s-a manifestat pe față făcând răul cu anumite unelte. Capitalismul se manifestă subversiv, făcând același rău, dar cu alte unelte. Orizontul oferit e același. Fără Dumnezeu! Fără Dumnezeu, partidele politice și “creștine” vor exista. Cu Dumnezeu doar vor subzista din milă. 

Să ne mințim și să spunem că ne ferește de scandal? Să achiesăm noului păgânism? Noului Baal sub forma aparențelor și pseudo-valorilor de tot felul, al mașinilor sport, al vacanțelor pe insule sufocate, sufocante și prihănite de modernitate doar tehnologică, dar nu și socială? Noului Baal sub forma creditelor bancare “salvatoare”? Baal-ul mâncării procesate de toate industriile, al contractelor individuale de muncă extrem de oneroase pentru suflet? Al talk-show-urilor TV de un sordid intelectual scârbos? Al majorității împrostite până la mumificare spirituală, dar cu drept de vot? Un vot de formă fără fond falsificat și ăsta…, de parcă nu te poți încrede în prostie!? Prostia, acest idol cioplit și bine fundat în groapa leșului inteligenței. 

La început a fost Cuvântul; la final sunt cuvintele noastre care ne vor îndrepta sau face de ocară.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Octombrie 10, 2018 la 9:41am

Va multumesc pentru comentariu, este foarte interesant ceea ce spuneti, voi accesa paginile de internet indicate de dvs.

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Octombrie 9, 2018 la 11:08pm

 

Capitalismul se manifestă subversiv, făcând același rău, dar cu alte unelte.” (din text)

 

Da. Face rău cu uneltele tehnicilor moderne… genetice… ale ştiinţei, ultima candela divină care are rolul de a produce răul perfect (omul facut în vitro şi cu CIP în creier), pentru a-l recunoaşte apoi pe Dumnezeu.

 

"Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său." (Psalmul 2.2, Fapte 4.26) "Ei vor porni război împotriva Mielului." (Apocalipsa 17.14)

 

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” (Matei 7.7)

Am cerut şi am primit. Am căutat şi am aflat. Am bătut şi mi s-a deschis.

 

Acum 3 ani am fost invitat de o cunoscută universitate din România să demonstrez genetic Geneza.

Sunt la un pas… dar îmi lipsesc probele… partea bărbătească şi partea femeiască, făcute de Dumnezeu la Geneză (7. 9)…

M-am adresat diverselor personalităţi din România şi din lume, unele care se dau drept credincioase în Dumnezeu, fie direct, prin viu grai sau prin mail, fie pe site-urile care mi-au permis, dar nu am reuşit, încă, să deschid uşa geneticienilor…

Nu intru în amănunte. Le găsiţi pe site-urile

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/scrisul-in-stiinta-i...

şi

http://negrupealb.ning.com/forum/topics/scrisul-in-stiinta-in-arta-...

 

Deoarece un călugăr de la Mănăstirea Frăsinei mi-a spus: “Nu de la oameni trebuie să aştepţi confirmarea, ci de la Dumnezeu”, rugăciunea mea actuală este:

Doamne să se deschidă ochii noştri.” ( Matei 20.33) “Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.” (Matei 26.39)

 

 

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor