Bucuresti, 28 noiembrie 1965
DENSI - IOAN EVANGHELISTUL
- argintiu stralucitor
- Opal

Îi spuneam Veronicai de dorinta mea de a sti cum a fost chemarea Domnului, în înaltul cerurilor, pentru misiune pe Pamânt. În timp ce-i vorbeam, l-am simtit pe Siu Karta aproape, voind sa ne spuna ceva. Veronica închise ochii.
Veronica: - Da, e Siu Karta...
George: - Ne închinam fetei tale, iubite Siu!
Siu Karta: - Fiti binecuvântati, dragii mei! Cam îndrazneata dorinta voastra, ca m-a uimit si pe mine câte va mai trec prin minte!...
George: - Iubim pe Domnul nostru si nu credem ca e o îndrazneala prea mare.
Siu Karta: - Chemati-l pe Densi. El stie mai bine chiar decat Faur!...
La o jumatate de ora i-am chemat.
Au venit Siu, Calemnis si Densi (Ioan Evanghelistul)
Densi: - În numele Puterii Divine, careia i-ati cerut încuviintarea, pentru a veni la voi, va binecuvântam!...
.............................tacere.....................................................
Preaiubitii mei fii, prieteni si frati!
Despre ceea ce vreti voi sa cunoasteti, daca vorbin pe limbajul vostru, e greu de înteles pentru voi, si nu numai pentru voi doi, ci pentru toti care vor citi cele spuse de mine voua.
Trebuie sa ma marginesc la întelegerea pamântenilor, facând o asemanare care sa fie usor de înteles...
Va prezint omul! Hai sa studiem omul! Luam capul - daca începem studiul omului, capul credem ca este partea cea mai importanta din corpul uman. Si de ce? La cap gasim ochii care vad si transmit cele ce vad comandantului suprem. La cap gasim urechile, care aud, si transmit cele ce aud comandantului lor... Mai gasim organe care simt mirosul, si la fel, transmit comandantului. Cine-i comandantul care primeste aceste stiri? Credem ca e creierul, care, la rândul lui da o sumedenie de ordine si diferite linii, cu diferite nuante.
Mergem mai departe...
Vedem trunchiul omului, de care sunt prinse doua mâini. Acestea nu sunt numai pentru a te ajuta la treburile necesare... ele mai si simt obiectele pe care le ating, si transmit ceea ce simt si întânlesc. Am putea spune ca mâinile îndeplinesc operatiuni inferioare celor enuntate pâna acum, totusi de mâini nu te poti lipsi! Si, daca nu ai o mâna, nu poti face ceea ce poti face cu amândoua...
Sa ne gândim la picioare. Ele nu numai ca ne conduc pe unde vrem noi, dar mai si simt ca e rece sau cald. Da, sunt membre inferioare, dar omul nu se poate lipsi de aceste doua picioare, si daca numai o laba lipseste, nu mai simte integral si nu mai poate lucra asa cum poate atunci când e întreg...
Dar înauntrul trunchiului omenesc, câte sunt care traiesc într-o permanenta activitate, functiune si efort, si fiecare organ lucreaza într-o disciplina extraordinara, si toate sunt supuse marelui comandant - creierul, transmitându-i fiecare ceea ce simte! Si, iata, ne oprim la un organ mic, dar foarte important - INIMA! Daca aceasta nu functioneaza, toate celelalte de care v-am vorbit, sunt paralizate, si nu mai folosesc la nimic.
Tot ce simte omul, tot ce vede, ce pipaie, de toate se foloseste si pe toate le chibzuieste dupa bunul plac.
Dupa aceasta descriere sumara a omului, ne întoarcem la MARELE OM - DUMNEZEU, PERSOANA DIVINA.
În scrierile pamântene, pe care si eu le-am parcurs, ati auzit ca se spune asa:
Dumnezeu Atotputernicul sta pe un Tron mare si puternic, înonjurat de lumina. În preajma lui stau cete de Heruvimi, Serafimi, Scaune, Domnii, Puteri, Slujitori, Arhangheli, Îngeri...
Ei bine, dragii mei, Scaunul cel mare si puternic preânchipuiste Creierul! Lumina ce-l înconjoara este GÂNDIREA DIVINA, si fiecare in parte reprezinta ceea ce are omul - ochi, urechi si toate simturile, dupa grade si necesitati.
INIMA este puterea de întelegere a MARELUI OM, care niciodata nu greseste. Slujitorii si laudatorii sunt toti acei de care se folosese OMUL DIVIN, asa cum se foloseste Omul mic de toti cei de care are nevoie.
Voi vreti sa stiti cum s-a facut sfat, ca asa se spune, ca s-a facut sfat în Cer, ca sa trimita pe însusi Fiul Sau intre oameni. Cum credeti voi ca se spune ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, decât în felul cum l-am descris, numai ca omul se mai îmbraca si cu o haina a atmosferei ce-l înconjoara. Câteodata, supus acestei haine, se mai face si rob, uitând de unde a plecat...
De ce a fost numit Iisus Fiul lui Dumnezeu?... Pentru ca Iisus a fost slobozit din locul cel mai apropiat al Omului Divin, al Marelui Stapân, locul pe care îl putea numi Fiu al Parintelui... adica rupt chiar din Persoana Parintelui, sa spunem, un membru, un ochi pe care l-a numit Fiu, si l-a trimis atunci când a simtit ca trebuie sa vina în ajutor celor ce s-au facut robi hainelor pamântene...
Pe cine era sa trimita decât pe cineva în care avea mai multa încredere, decât pe cel ce era mai aproape de Tron, de întelegere, de lumina?...
Si a zis Dumnezeu: "Sa trimitem!"... nu a zis: "sa trimit!" Cu cine s-a sfatuit?... Cu cei care-i aduc stirile, cu cei care Îl însotesc, Îl slujesc si
Întretin tot ce-L înconjoara!...
A trimis înaintea Lui multi altii, înzestrati, dotati, bogati!... Vazând însa ca nu au facut ceea ce credea El ca trebuie facut, a trimis pe cel mai apropiat, smuls din însasi Fiinta Sa, partea cea mai apropiata a Fiintei Sale.
Calatoria facuta pe Pamânt a fost scurta, dar a rascolit întregul glob. A ramas nemuritoare povestea vietii Lui, pentru ca nemuritor este El. A îmbracat haina pâmanteana, supunându-se legilor pâmântene, dar nu s-a facut rob, ci a dominat haina, aratând curaj, demnitate si severitate la timpurile potrivite.
A fost trimis la însasi acei care se bateau în piept ca se închina Adevaratului Dumnezeu, ca sa le dezvaluie ipocrizia si fatarnicia.
Privesc si acum peste calatoriile ce le faceam alaturi de El... Câta bunatate, câta întelegere si cât sprijin ar fi putut da, dar se lasa sa se arate totusi asemanator celorlalti, îmbracat în haina Pamântului.
Întreaga fiinta dumnezeiasca, întregul Om Divin a suferit trimitând particica din Sine, ca sa îmbrace haina omului pamântean.
CÂND A FOST SA FIE TRIMIS CINEVA DIN MARELE OM DIVIN PE PAMÂNT, A PRIVIT DIVINITATEA PESTE TOTI SI A OBSERVAT ÎN "EL" DORINTA ARZATOARE DE A-L SLUJI PE TATAL, DE A MERGE ÎNTRE OAMENI, SA-I SLUJEASCA, SA-I AJUTE, SA-I RIDICE.
A FOST PE PAMÂNT, A SLUJIT, A LUCRAT SI S-A ÎNTORS ÎNAPOI IZGONIT...
Au fost si adepti..., dar putini!... Adeptii, la rândul lor, au cautat sa arate cine a fost Cel ce a fost între ei si au fost si dintre ei izgoniti si omorâti de catre ROBII HAINEI PAMÂNTENE...
Eu atât am avut sa va spun!
George: - Mai pot întreba ceva?
Densi: - Da!
George: - Fiecare membru, fiecare organ al Omului Divin este o persoana, o individualitate unitara, asa cum a fost si Hristos?
Densi: - Da, fiecare organ al Omului Divin este o persoana, o individualitate unica în felul ei, dar în puteri si functiuni diferite. Dar sa fim bine intelesi - când spunem "Ochiul lui Dumnezeu", nu ne referim la o singura persoana, pot fi miliarde cu aceasta functiune de a privi în toate spatiile Universului, în toate lumile. "Urechea lui Dumnezeu" care asculta, deasemenea, sunt milioanele de persoane ce nu s-au rupt niciodata din Întregul Om Divin - dar care s-ar putea rupe la vointa Marelui Maestru, pentru a fi trimise cu diverse misiuni absolut necesare.
"Dumnezeu" este o singura putere alcatuita din tot ceea ce v-am spus eu pâna acum. CEEA CE NOI NUMIM "DUMNEZEU" ESTE DE FAPT "O CETATE", O LUME, CEA MAI ÎNALTA, ALCATUITA DIN MILIARDE DE FIINTE, FIECARE FIIND O PERSOANA SI UN INDIVID APARTE, CU SLUJIRI DIFERITE, CU PUTERI DIFERITE, CU MISIUNI DIFERITE SI, TOATE LAOLALTA - ACESTE MILIARDE DE FIINTE - SUNT ATÂT DE PERFECT ÎCHEGATE PRIN ATRACTIE, IUBIRE SI SLUJIRE, ÎNCÂT FORMEAZA UN SINGUR TOT, O SINGURA FORTA, O SINGURA VOINTA SI O SINGURA GÂNDIRE SI LUCRARE, ÎNCÂT NU GRESIM DACA SPUNEM CA FORMEAZA
O SINGURA PERSOANA!
Asa deci, dragii mei, sa stiti de acum ca DIVINITATEA E O PERSOANA ALCATUITA DINTR-O LUME ÎNTREAGA.
Si când stai sa te gândesti ca toate celelalte lumi, de mai jos, sunt alcatuite dupa acelasi tipar!...
George: - Care este locul Divinitatii în spatiu, în raport cu straturile?
Densi: - Asa cum îl numesc cei din Orasul de Aur, OPALUL - adica Cetatea Divinitatii - este deasupra tuturor straturilor si este vizibil numai de cei din Orasul de Aur, adica Opalul este în vârful unui con..., conul reprezentând celelalte straturi.
George: - Tu esti din Orasul de Aur sau faci parte din Divinitate, din OPAL?
Densi: - Da, sunt din Opal, fac parte din membrele sale.
George: - Pentru tine exista totusi expresia "Tata",... "Parinte"...?
Densi: - Da, si eu ma adresez Domnului cu cuvintele "Parinte", "Tata", pentru ca El este Creierul! Tronul! Izvorul Gândirii!
George: - Este si creierul o persoana, o fiinta, asa cum sunt si celelalte functii opalice, membre si organe ale Divinitatii?
Densi: - Da. Creierul este întruchipat de o persoana unica, Mai Marele tuturor celor mari, este Cel pe care toti îl numesc "Tata", "Parintele", "Dumnezeul cel unic".
George: - Acest Creier este însasi Hristos?
Densi: - Nu. Sunt persoane diferite. Creierul este "Parintele", "Tatal". Hristos, ca sa spunem asa, metaforic vorbind, HRISTOS ESTE INIMA OPALULUI...
Este greu de conturat, cu exactitate, misiunea fiecaruia.
George: - Atunci, Sfânta Treime este de fapt, "SFÂNTA COMUNITATE"..., nu?
Densi: - Vedeti! Ceea ce am scris noi a fost mult redus si simplificat ca sa fie pe întelesul oamenilor din acea vreme.
George: - Si asa nu a fost înteles simbolul Treimii...
Densi: - Si asa nu înteleg oamenii si le numesc "taine"...
George: - Când spui Tatal, Fiul si Sfântul Duh, nu e prea putin? Si, în fond, Duhul Sfânt ce este?
Densi: - Duhul Sfânt este însusi spiritul Tatalui, al Parintelui, ceea ce omul numeste suflet sau spirit.
În tot ceea ce a spus Hristos a aratat ca El este subordonat Tatalui. "Vin de la Tatal", "Ma voi duce la Tatal",... "Eu sunt tulpina vietii, iar El lucratorul"... În toate a vrut sa arate ca E SUBORDONAT TATALUI.
George: - În aceasta expresie pamânteana - "Tatal, Fiul si Sfântul Duh" exista vreo ierarhie?
Densi: - Noi nu ne închinam decât Tronului, Creierului, Parintelui Divin. În lumea noastra nu exista expresia "Sfânta Treime", exista însa respectul fata de fiecare membru si organ, dupa functia si slujirea ce o împlineste.
George: - Acum, când am înteles cele spuse de tine, mi se pare saraca si incompleta expresia de "Sfânta Treime". Nu ar fi mai bine sa nu se mai spuna astfel?
Densi: - Nu poti anula asa ceva!...
George: - Între noi fie vorba - lasam acum ce trebuie spus în public - bine, nu voi combate aceasta expresie, dar nu ti se pare ca saraceste terminologia si simplifica prea mult bogatul continut al Fiintei Divine?
Densi: - Uite ce e - daca Tatal a chemat lânga Sine pe unul din Organele Sale si a facut o Inima, PRIMUL DINTRE CEI MAI APROPIATI AI SAI, nu e firesc sa se realizeze relatia TATAL-FIUL... SI PRIN FIU SA SE ÎNTELEAGA ÎNSASI INIMA TATALUI? EI, TATAL-FIUL AU FOST CA O SINGURA FIINTA, O SINGURA PUTERE, O SINGURA VOINTA SI LUCRARE... si sa stii, daca Tatal a trimis Fiul, locul Fiului nu a ramas gol...
George: - Cum s-a putut realiza aceasta?
Densi: - Sa stiti si voi... HRISTOS A VENIT PE PAMÂNT NUMAI O MICA PARTE DIN PERSOANA LUI INTEGRALA... DISCUL SAU DE BAZA ÎNSA A RAMAS LÂNGA TATAL...
George: - Adica a plecat de acolo asa cum se întâmpla la noi cu mediumii care realizeaza desprinderile, dedublarile?
Densi: - Da, da! PRIN VOINTA TATALUI A COBORÂT, S-A RUPT O PARTE DIN PERSOANA ÎNTREAGA A FIULUI - O PARTICICA DIN INIMA SA, SA ZICEM - SI ACEA PARTICICA DOAR A LUAT TRUP, A ÎMBRACAT TRUPUL PAMÂNTEAN SI ASA A FACUT CEEA CE NIMENI ALTUL N-A FACUT PÂNA LA EL...
George: - Acum, o întrebare foarte importanta - s-a înaltat cu trupul la cer? Cu trupul, cu camasa pamânteana? Sau numai cu spiritul?
Densi: - Iata cum a fost, în momentul mortii pe cruce, spiritul s-a ridicat la cer, parasind camasa pamânteana. Apoi Hristos a coborât din nou si, gasindu-si trupul în mormânt, prin puterea Sa divina l-a pulverizat si a dat piatra la o parte, pentru a da posibilitatea sa se constate ca El nu mai este acolo. Ceea ce ostasii care pazeau mormântul au vazut si au fost orbiti de lumina Lui, aceasta a fost puterea cu care s-a întors pentru a realiza pulverizarea de care v-am spus.
George: - Deci, ca sa întrebuintez un termen stiintific, trupul pamântean al lui Hristos "s-a dezagregat"?
Densi: - Da, si a fost vazuta persoana Omului Divin ce se înalta la locul unde se desprinsese.
George: - Si când s-a petrecut aceasta dezagregare?
Densi: - Ti-am spus! În timpul asa zisei "Învieri"! De fapt, ostasii care au fost acolo n-au vazut decât o lumina orbitoare care i-a trântit la pamânt, dar nici unul n-a marturisit ca ar fi vazut vreun corp omenesc. Dupa mine, si dupa ceea ce simt eu, LUMINA PE CARE AU VAZUT-O OSTASII A FOST TOCMAI ENERGIA CU CARE HRISTOS S-A ÎNTORS, SPULBERÎND CORPUL PAMÂNTESC, ARATÂND CA NU A FOST UN OM CA TOTI OAMENII.
"Si a intrat la ucenicii sai, usile fiind încuiate"... iata-ne si pe noi la voi. Intrarea noastra la voi este la fel cu aceea. Acum eu am venit chiar la voi în casa, sunt cu voi în camera în care lucrati, am pus o stavila între radiatiile mele si ale voastre ca sa ma puteti suporta, ca sa putem discuta, ca sa va convingeti de superioritatea substantei spirituale pentru care materia zidurilor voastre nici nu exista. Nu vad în jurul meu, din materia voastra pozitiva, decât niste umbre palide, atât si nimic mai mult!...
George: - Deci tu nu vezi nimic din obiectele pe care le avem noi?
Densi: - În jurul meu e întuneri acum, nu va vad decât pe voi doi si, ceva mai departe de voi, o puzderie de ratacitori, pribegi si vagabonzi care s-au adunat cu miile în jurul nostru, care ne privesc cu ochii holbati...
Va amintiti ca Hristos nu s-a lasat pipait de Maria Magdalena? Va amintiti ca a intrat la apostoli, usile fiind încuiate de frica iudeilor? Ei bine, toate acestea fiindca era Spirit, si nu putea fi pipaibil...
George: - Dar cum de a prânzit cu Luca si Cleopa?
Densi: - Hristos n-a mâncat, a stat doar cu ei la masa, le-a vorbit, a binecuvântat pâinea si a frânt-o si le-a dat-o spre mâncare... dar El n-a mâncat! Era spirit, nu putea s-o faca!
George: - Dar cum totusi s-a aratat lui Toma, care nu-L vazuse prima data, si i-a spus sa-I pipaie ranile de la mâini?
Densi: - Dintre toti apostolii, Toma era cu o ratiune foarte rece, cu o gândire foarte precisa, un fel de om cu structura stiintifica, era un om foarte cult si citit, reprezentând omul care are nevoie de dovezi pentru a crede. Hristos l-a iubit mult pe Toma si, de aceea, cu puterea Lui divina, a facut - sa zicem asa - o minune, dându-i "iluzia" ca pipaie ranile, pentru ca Toma avea sa însemne pentru posteritate tipul omului neâncrezator, care are nevoie de probe, care vrea sa faca experiente ca sa ajunga sa creada.
Nu e mai putin adevarat ca Hristos a spus: "Fericiti sunt cei ce nu au vazut si au crezut"
George: - Asta înseamna ca Toma nu era un om prea evoluat, nu avea firea ta contemplativa si extatica. Atât tu cât si ceilalti apostoli nu ati avut nevoie de proba pipaitului.
Densi: - Da. Toma, dupa cum v-am spus, era apostol, era ucenic al Domnului, dar asa cum sunt astazi oamenii de stiinta la voi care nu cred decât ce verifica aparatele. Toma reprezinta oamenii buni, gânditori dar fara "SIMTUL SACRULUI", fara sa fie împietriti, ei sunt buni, constiinciosi si cinstiti, au curatenie sufleteasca, sunt gânditori, dar nu au suficienta profunzime, si, neavând acel simt superior de patrundere, nu au suficienta siguranta în ceea ce le sopteste cugetul lor, clatinându-se în credinta, simt nevoia probelor materiale pentru a ajunge la certitudine. Acesta e Toma!
George: - Spune-ne, te rugam, ai mai fost pe pamânt de când ai fost apostol?
Densi: - Nu!
George: - Dar vreo parte din tine ai mai trimis sa se întrupeze?
Densi: - Asta da! De multe ori, numai ca nu stiu cine am fost! Si acum am o parte trimisa pe Pamânt.
George: - Si cine e?
Densi: - Nu stiu! Numai Parintele stie.
George: - Nu cred. Poate nu vrei sa ne spui!
Densi: - Nu trebuie sa stii!
George: - Stii?
Densi: - Stiu, dar cel în care sunt nu stie, parca voi stiti cine sunteti si din cine?
A urmat o discutie referitoare la un dialog din Noul Testament, dintre Hristos si apostolul Petru, în care Hristos îi spunea lui Petru: "si daca Eu voiesc ca acesta sa ramâna pâna la venirea Mea, tu ce ai?"
Densi: - Da! Domnul nostru a spus atunci ca din mine va fi mereu prezenta pe Pamânt, pâna la cea de a doua venire a Sa.
George: - Dar acum, la noi, cum esti venit?
Densi: - Am venit tot numai o parte. Discul meu de baza e în Opal. Ceea ce vedeti voi acum este partea cu care stau în Orasul de Aur, spre a putea dirija si ajuta PLANUL DIVIN DE INTERVENTIE ASUPRA PAMÂNTULUI.
George: - Ce fel de plan?
Densi: - Trebuie sa stii ca Opalul, Parintele, Creierul a elaborat cu mult timp în urma un "PLAN DE INTERVENTIE ASUPRA PAMÂNTULUI", prin care se pregatesc atât nimicirea împaratiei întunericului, cât si rezolvarea tragediilor pamântene. Se are în vedere faptul ca, pâna va începe arderea spiritelor inferioare, Pamântul sa fie pregatit cu misionari care sa puna bazele unei noi filosofii, a adevaratei filosofii christianice, un fel de religie - filosofie noua, pe care sa o îmbratiseze toti cei ce vor ramâne dupa marea ardere, marea nimicire...
Va fi un infern pe Pamânt! Se vor clatina muntii, râurile vor iesi din matca lor, vor fi cataclisme si cutremure, dar mai ales se vor umple oamenii de groaza, vor urla si vor striga, cerând salvare si iertare, dar salvare, iertare nu va exista pentru cei ce au culori închise, cei care, milenii de-a rândul au facut pe Pamânt tot ce au vrut. Nu va ierta Creatorul! Nu va ierta nimanui nimic pentru ca, mai presus de mila si bunatate, Creatorul este DREPT si aceasta dreptate va însemna intransigenta severa fata de pacat.
Dumnezeu nu iarta nimanui nimic. IERTARE NU EXISTA, EXISTA ÎNSA CEVA CU CARE DUMNEZEU SE CONFUNDA - DREPTATEA!
DE ACEEA, VA INTERVENI DUMNEZEU PE PAMÂNT CA SA FACA DREPTATE CELOR CURATI, CELOR DREPTI, CELOR CINSTITI, CELOR HARNICI.
Va interveni Dumnezeu pe Pamânt ca sa faca dreptate celor ce au lacrimat, au suspinat si, mai ales, sa faca dreptate sângelui sfintilor martiri, celor care au fost jertfiti pentru bunatatea, credinta, barbatia si curajul lor, ca sa rascumpere eforturile tuturor celor care au lucrat cu cinste si corectitudine...
Acum va las... Ramâneti în pacea Domnului si Stapânului nostru! Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu - Tatal sa fie cu voi, iubitii mei fii si prieteni!
Veronica: - A ridicat ambele mâini si le tine îndreptate spre noi... Din degete au tâsnit firicele subtiri, luminoase, care se îndreapta spre noi... A lasat mâinile în jos... Se departeaza rapid de noi... Îl vad din ce în ce mai mic... A disparut!

VERONICA si GEORGE VASII

CERCETARI IN LUMEA NEVAZUTA

                                                             III

Vizualizări: 195

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 22, 2015 la 11:46pm

Exemplu de oameni care vor mosteni Imparatia Cerurilor ...!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor