Maria Diana Popescu: Parfumul de mosc al poetului Sorin OLARIU


În poemele de mai jos, stil reflexiv, ton echilibrat, poetul se (în)scrie pe sine într-un parcurs al discreţiei, dar migălos elaborat, pe distanţa voită dintre ireversibilul existenţei şi spiralele manierei lirice. Sorin Olariu, coregraful suplu şi atent studiază în oglindă paşii princiari ai poziei, coboară lent la nivelul scenei, se ridică mai liric, mai subliniat, uneori graţios de matur, oglinda este respiraţia unei poezii rafinate, fără prea multă ostenţaţie. De notat, poetul dispune de un mod, mai puţin întîlnit, de a putea imagina stări legate între ele prin temporalitate, conform unui discurs lăuntric vizibil şi invizibil. Instrucţia estetică a creatorului îndrăgostit vizibil de arta scrisului vizează dreptul poeziei la un un fel pictură, la un farmec de atmosferă, ca stări de spirit dominante. Sorin Olariu formulează fără ezitare, cu nonşalanţa surprinderii, ipostaze ale trăirii, edificatoare pentru registrul liric, cînd versurile par să se sfătuiască între ele despre lumina sau despre umbra care trebuie să le acopere graţiile. Cu explozia şi implozia, cu tăcerea sau repaosul, fiecare poem spune, cu un anume simţ al profunzimii, o mică poveste, reîntrupînd parfumul de mosc al poetului pierdut în propria reverie.


Născut pe 8 februarie 1965 la Caransebeş, ca fiu al preotului Pavel Olariu din Buchin şi al soţiei acestuia, Mariţa. Absolvent al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, 1991 şi al Facultăţii de Teologie-Istorie „Andrei Şaguna” din Sibiu, 2002. Cursuri post-universitare de management la IPTV din Timişoara şi Universitatea „Drăgan” din Lugoj, 2001. Între 1992-2002 a lucrat ca inginer, profesor de specialitate şi profesor de istorie-religie la G.S.F. Caransebeş. Stabilit în SUA, lucrează la departamentul de Marketing al unei companii multietnice de telecomunicaţii din Troy, Michigan.

Activitatea literară

- Debut publicistic în anul 1991 în „Meridianul Timişoara”, revistă literară condusă de renumitul poet bănăţean Anghel Dumbrăveanu.

- Autor al mai multor volume de epigrame. Prezenţă activă în revista Epigrama, editată de U.E.R. precum şi în peste 30 de antologii de epigramă contemporană românească. Autor al mai multor cărţi umoristice de poezie în grai bănăţean.

- Fost realizator de emisiuni cultural-educative la TV Eurosat, Radio 11 Plus şi Radio Analog Caransebeş, colaborator radio-tv la Timişoara, Lugoj, Reşiţa şi Caransebeş.

- Antologator şi redactor al unor reviste de cultură locale, fost membru al cenaclurilor caransebeşene Interferenţe (poezie) şi Apostrof (epigramă).

- Membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi vicepreşedinte al Cenaclului umoriştilor „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti. Membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Banat.

- Redactor cultural la „Curentul Internaţional”, ziarul românilor din America de Nord.

- Câştigător al mai multor premii naţionale şi internaţionale de poezie dintre care amintim:
- Premiul I la concursul naţional de poezie „George Suru”, organizat de Casa Municipală de Cultură din Caransebeş, 1996.

- Premiul special al Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu” din Slatina-Olt, la concursul naţional de epigramă Oltenii şi restul lumii, 2001.

- Premiat şi publicat de International Library of Poetry din SUA.

- Apariţii în peste 50 de publicaţii din ţară şi de peste hotare dintre care amintim:
Rostirea românească, Luceafărul, Epigrama, Meridianul Timişoara, Orient Latin, Egophobia, Foaia Diecezană, Ecoul, Interferenţe, Renaşterea Bănăţeană, Jurnal, Confluenţe, Semenicul, Redeşteptarea, Timpul, România Mare, Apostrof, Haz de Necaz, Academia Păstorel, Agero (Germania), Observatorul (Canada), Tibiscus (Serbia), Medeea (Italia), Atheneum (Canada), Conexiuni, Clipa şi Curentul Internaţional (toate din SUA).

Cărţi de versuri publicate:


- „Şapte păcate” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997. Prefaţă: Anghel Dumbrăveanu.
- „Poeme infidele” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999. Prefaţă: Anghel Dumbrăveanu.
În pregătire:

- „Poeme Apocrife” - volum de versuri care va vedea lumina tiparului anul acesta.

Cărţi de epigrame:

- „Buzunarul cu epigrame” - Editura Ionescu, Caransebeş, 1999.

-„Vine trenul cu catrenul” - Editura Ionescu, Caransebeş, 1999.

-„Circ fără bani” - Editura Ionescu, Caransebeş, 2000.

-„Ciorăpelul cu catrene” - Editura Ionescu, Caransebeş, 2000.

-„Epigrame” - Editura Ionescu, Caransebeş, 2000. Prefaţă: Ionel Iacob Bencei şi Nicolae Nicolae.

-„Urzici pentru mari şi mici” - Editura Ionescu, Caransebeş, 2001. Prefaţă: George Corbu - preşedintele UER.

- „Cartea-i mică dar furnică” - Editura Marineasa, Timişoara, 2003. Prefaţă: George Corbu.

-„Glume noi din diaspora” - Editura Marineasa, Timişoara, 2006.

-„Epigrame. Mică antologie” - Editura Anamarol, Bucureşti 2007.

-„Un zâmbet de peste ocean” (în colaborare) - Editura Anamarol, Bucureşti 2008.

-„Antologie de catrene şi epigrame” (ca antologator) – Editura EDO, Bucureşti 2009.

Cărţi de poezii umoristice în grai bănăţean:

-„Uica Nielu dîn Buchin” - Editura Ionescu, Caransebeş, 1997.
-„Cu pociecu supt pişior” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998 (în colaborare cu Ioan Vodicean şi Ştefan Pătruţ)
- „Ăl măi tare om la glume” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998.
-„O şozănie după alta” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998.
- „Dî la Şăbeş la Logoj” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998 (în colaborare cu Dorina Şovre şi Ştefan Pătruţ)
- „În Buchin şî în Prisian” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999.
- „Uica Nielu să întoarşe” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999.
-„La Poşmândre” - Editura SLA Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia, 2002. (colaborare cenaclu).
- „(Ţ)uica Nielu dîn Buchin” – Caransebeş, 2002

POEME, SORIN OLARIU

CARTE DE VIZITĂ

eu sunt un lup spânzurat de propriul urlet
sălbatică liturghie
a codrului arzând interior
amiază de întuneric
schimonoseală
de înger martir în ziua a
şasesuteşaizecişişasea
din sinaxarul playboy

eu sunt un lup circumcis cu ascuţimea

sunetului
din schelălăitul meu oligofrenic
actor cu şapte măşti
repetate una după alta
până la infinit
corcitură împuţită de ying şi yang
înger subteran având tatuate
două aripi de cer albastru
pe vârful ascuţit
al cocoaşei

eu sunt un lup singuratic
un dobitoc pe cale de dispariţie
o fiară nebună nebună nebună

care se scaldă noaptea
în râul rece al morţii
apoi îşi usucă urletul
şi rânjeşte
la lună

RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când tata doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

ANOTIMP ÎMPĂTURIT

am intrat aproape despuiat în cazanul

meu de gânduri suflecându-mă până
aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate
fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare
obsesie răstignită pe cuierul
timpului

din ochiul meu mort atârnau răvăşite frânturi de
vise ca pânzele de păianjen din vechile
morminte egiptene ori ca maţele unui
atentator sinucigaş în aşteptarea
şapteşdoimii virgine

mai târziu m-am trezit cu o fântână de
lacrimi sub privirea-mi tâmpă
vă implor ascultaţi-mi
degetele vă implor ascultaţi-mi
tăcerea

apoi a venit dimineaţa ca o pasăre mută

ca un cuib gol de rândunele
de-atunci curg fără
oprire înspre muchiile
paralele ale uşii din tavanul
biodegradabil
râu ostenit care aşteaptă să
se reverse
în sine

da a venit dimineaţa ca un
anotimp second-hand
numai că zorile au venit din
nou fără
mine

AM MURIT DECI EXIST

de la un timp am început să putrezesc

pe la colţuri

ca o mantie roasă de vânt şi de

ploi

nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra

tocită

şi s-a scurs subţiat

în pământ

înapoi

acum ochii mei oglindesc chipul morţii

călăuză

de taină-n tărâmul

promis

prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric

abisul ce

umple un alt fel

de-abis

ŞARPE SĂRUTÂND

sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie

în toate cele şasesuteşaizecişişase
de zări

pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate
mult-umblatele-i neumblate
cărări

la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre

dragoste despre sex
despre viaţă

doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit
cu faţa în mâini sau cu
mâinile-n faţă

hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
a încuiat timpul
pe dinafară

cum cine spuse mama poetului fiul meu drag
scumpul meu fiu care astăzi învaţă
să moară


NINGEA CU VISE

ningea cu vise peste noi
peste livezi şi
peste casă
priveam ninsoarea
amândoi
şi se părea
că nu ne pasă

ningea cu vise peste noi
când zboruri ne creşteau
din tâmple
priveam ninsoarea
amândoi
şi nu ştiam
ce-o să se-ntâmple

ningea cu vise peste noi
peste pământ şi
peste ape
priveam ninsoarea
amândoi
când moartea
ni se furişa
sub

pleoape

APOCALIPSA DUPA SOLARIS

anii mă înconjoară schieunând ca o
haită de hiene scheletice cu
trupuri vineţii
şi dinţi de
pucioasă
din cerul istovit de atâta zbor se
prăvălesc la picioarele-mi
ciocârlii mute
cu aripi de
ceară
iar eu cad în genunchi ca un
copac pietrificat chinuit de
amintirea unei prea sfioase
adieri de
vânt
apoi însingurat ca o
umbră
alungată

încremenesc pe vecie
în noaptea
uterină

POEZIE DE TOAMNĂ

o frunză uitată
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă
doare mă
roade

pătrunde în carne să-mi

ardă de-a valma
şi mâna-ncleştată
şi ochiul şi
palma

iar moartea porneşte
să-mi afle ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic şi
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare şi
plâng

şi-acum înţeleg ce
anume mă doare
sunt singur şi
veşted sunt frunza

ce moare

Poeme de Sorin Olariu

Vizualizări: 162

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor