Maria Garbe în dialog cu ștefan jurcă - 70

Banul a rămas o mică roată care-nvârte lumea toată

Ștefan Jurcă la 70 de ani

Poetul, prozatorul și publicistul român Ștefan Jurcă s-a născut la 1 iulie, 1949, în
localitatea Sălăjeni, județul Arad. A absolvit Liceul teoretic din Sebiș, apoi a continuat la
Institutul Politehnic din Brașov, studii de inginerie, nefinalizate (1967-1970). Este licențiat al
Facultății de Științe Economice a Universității din Timișoara (1977).
Profesia: a lucrat la Întreprinderea județeană de transport local, iar după transformările
organizatorice prilejuite de anii 1990, la S.C. Urbis S.A. Baia Mare. A fost 35 de ani economist,
adică a făcut contabilitate, cifre și calcule bugetare, planificări și realizări, până la pensionare.
Dar a parcus granița timpului cu drag de viața scriitoricească, având ca a doua profesie – cititor
de literatură bună.
Volume publicate:
1. Peretele cel mai iubit, proză, Baia Mare, Editura Gutinul, 1997;
2. Poeme uitate, boeme regăsite, versuri, Baia Mare, Editura Cybela, 2000;
3. Păpușa de rumeguș, proză, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 20o4;
4. Pagina de gardă, roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011.
5. Spre inima lui Sisif și alte povestiri, Editura Ethnologica, 2019, în curs de apariție
Prezent în volumele colective/antologii:
1. Amfore, Arad, 1968;
2. Caietele Măiastra: poezie, proză, critic literară, eseuri, Baia Mare, 1982;
1. O antologie a poeziei maramureșene: de la poezia populară până la poezia contemporană
(2009), realizată de Nicolae Păuna Scheianu, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2010;
2. Pași împreună, antologie literară de Florica Bud și Augustin Cozmuța, Baia Mare, Editura
Gutinul, 2o13;
3. O antologie a prozatorilor maramureșeni, alcătuită de Nicolae Păuna Scheianu, Baia Mare,
Editura Etnologica, 2014;
4. Cele mai frumoase proze ale anului, antologie de Alexandru Petria, Editura Adenium, 2014;
Cele mai frumoase proze ale anului , antologie de Alexandru Petria,Editura revistei Tribuna,
2016
5. Anotimpul iubirii = Stina e Dashurise, antologie bilingvă româno-albaneză, traducere de
Baki Ymeri, București, Editura Verlag, 2015;
6. Pași împreună, antologie literară de Florica Bud și Augustin Cozmuța, Baia Mare, Editura
Gutinul, 2015.
7. Noul orfeu, antologie de poezie română de azi, disponibilă în
https://noulorfeu.wordpress.com/pagini-alese-de-poezie/stefan-jurca/ .
Colaborează la revistele: „Familia, „Tribuna, „Luceafărul, „Viața Românească,
„Archeus”, „Nord Literar”, „Oglinda literară”, „Citadela”, „Verso”, „Pro Unione”, la presa
culturală județeană.
Referințe critice:
în volume:

1. Ștefan Jurcă – 60: caiet biobibliografic aniversar, Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre
Dulfu” Baia Mare, 2009, disponibil și în http://www.bibliotecamm.ro/caiete/jurca_stefan.pdf .
2. Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni, dicționar
biobibliografic, Baia Mare, Editura Umbria, 2000;

3. Geo Vasile, Proza românească între milenii, dicționar de autori, București, Casa Editorială
Odeon, 2001;
4. V. R. Ghenceanu, Dreptul la singurătate, Baia Mare, Editura Proema, 2001.
5. Ion M. Mihai, Scriitori din Maramureș, analize și interpretări, Cluj-Napoca, Editura Limes,
2003;
6. Augustin Cozmuța, Punct critic, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2004;
7. Grigore Ciascai, Ispita lecturii, Baia Mare, Editura Proema, 2009;
8. Vasile Iuga de Săliște, Oameni de seamă ai Maramureșului, dicționar, 1700- 2010, Editura
Dragoș Vodă, 2010;
9. Ion M. Mihai, Lecturi sublimate, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2011;
10. Anca Goja, Convorbiri cu elite, Baia Mare, Editura Proema, 2011;
11. Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică, coord.: Marian Petcu,
Iași, Editura Polirom, 2012;
12. Augustin Cozmuța, Alte pagini de critică literară, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2014;

În periodice:

1. „Art Panorama”, nr.5, martie, 1998, p 61 (Ion M. Mihai, Obsesia scriiturii);
2. „Familia”, nr 9, septembrie, 1998, p. 92 (Ion M. Mihai, Ștefan Jurcă, Peretele cel mai iubit);
3. „Familia”, nr. 5, mai, 2000, p. 34 (Ioan Moldovan, Dezvăluiri lirice târzii, Cronica literară);
4. „Familia”, nr 5, mai, 2012, p.112 (Nicoară Mihali, Lecturi după lecturi, Inocent în povestea lui
Plicu sau Pilcu);
5. „Contemporanul – ideea europeană”, martie, 8, p. 6, 2001 (Geo Vasile, Stiluriu și profiluri);
6. „România literară”, 2004, nr. 39 (Cărți noi: Alex Ștefănescu, Respirația rece ca gheața, a
autorului).

în format electronic:
1.  www.autorii.com/scriiori/stefan  - jurca
2. stefan jurca - writer, www.rightwords.eu/autors/.../stefan-jurca
3.  www.bibliotecamm.ro/caiete/stefan-jurca.pdf
4. Pagina de garda, de Ștefan Jurcă, 18 ian 2012, Agentia de carte ( www.agentiadecarte.ro )
Premii:
Premiul pentru proză al revistei Nord Literar, 2012
Premiul „Alexandru Ivasiuc” al Uniunii scriitorilor, Filiala Cluj-Napoca, Reprezentanța Baia
Mare, 2014
Premiul special al Fundației culturale Archeus, 2006
Cartea anului, pentru Peretele cel mai iubit, Baia Mare, 1998
Cartea anului, pentru Poeme uitate, boeme regăsite, Baia Mare, 2001
Cartea anului, pentru Păpușa de rumeguș, Baia Mare, 2005
Cartea anului, pentru Pagina de gardă, Baia Mare, 2012.
Maria Gârbe: Ștefan Jurcă, iată-ne iar, față-n față (dar fiecare în fața calculatorului său),
pregătiți de o discuție prilejuită de trecerea pragului celor 70 de ani de viață. Primul nostru
dialog cu temă a fost la împlinirea celor 60 de ani ai tăi. Tot atunci, Biblioteca Județeană „Petre
Dulfu” din Baia Mare, în cadrul Programului cultural „Maramureș – oameni, locuri,
evenimente”, seria „Personalități maramureșene – Aniversări”, a editat caietul biobibliografic
aniversar „Ștefan Jurcă – 60”. Acest volum poate fi consultat la sediul bibliotecii, dar este
disponibil și în format electronic la adresa http://www.bibliotecamm.ro/caiete/jurca_stefan.pdf .

Despre scriitorul și omul de cultură Ștefan Jurcă aflăm date biografice, păreri, impresii, din alte
volume de referință, sau din interviurile acordate.
Debutul tău cu poezie a fost în revista „Doina Crișului” a Liceului din Sebiș. Statutul tău actual
este cel de poet, prozator, publicist. Prima ta dragoste a fost poezia, iar debutul editorial a fost o
carte de proză. Mai scrii versuri?
Ștefan Jurcă: Da, deși foarte rar, mai „comit” acest păcat de a scrie versuri. Am debutat cu proză
pentru că-mi luasem rămas bun de la literatură, dar un poet și ziarist din Baia Mare mi-a citit
manuscrisul Peretele cel mai iubit, s-a ținut de mine până ce l-am publicat. Mi-a fost redactor de
carte. Vrând eu să-l dau gata i-am adus și manuscrisul cu „Poeme uitate”. Acela a stat vreo doi
ani în sertarul domnului Vasile Radu Ghenceanu. A apărut până la urmă, am tărăgănat eu
publicarea lui, era o atmosferă neprilenică atunci dar vremea trecea. Culmea este că am avut un
succes și mai mare decât cu proza. Poemele și prozopoemele sunt, de fapt, scrieri din tinerețe. În
momente de cumpănă îmi vin în memorie fragmente de versuri pe care le-am trăit cu adevărat, le
recit ca pe o rugăciune. Domnul Ghenceanu, un poet delicat și gingaș îmi recita în biroul
redacțional plângând, versurile sale. Ce este poezia, Doamne? Nu vă puteți imagina un bătrân
poet recitând și plângând în fața unui rebel care eram și-i devenisem apropiat. Dar memoria mea
îl percepuse pe Gheorghe Chivu recitând pe stradă, Mihai Olos recitând în crâșme. Nimic nu era
nou sub soare.
M.G.: Scriitorul Ion M. Mihai remarca „Un ușor iz de goliardie” la versurile din
volumul „Poeme uitate, boeme regăsite” (2000). Crezi că mai păstrezi acest iz? (Eu presupun că
nu-l vei abandona niciodată, chiar dacă te-ncearcă râsul când citești această întrebare).
Ș. J.: Ce iz goliardic? Mai știu eu cum eram perceput la 21 de ani, când credeam că lumea începe
și sfârșește cu mine? Nu doresc nimănui să aibă experiența mea de viață, eu nu m-am plâns
niciodată. Cu cât știi mai mult îți dai seama că nu știi nimic, de fapt. Structura mea sufletească o
am de la natură nu mi-o fabric eu, nu joc teatru deși anii de viață, meseria mea m-a făcut să fiu și
„viclean”, vorba poetului Moldovan.
M. G.: „Fără a fi adeptul «lumii pe dos» sau absurde în chiar alcătuirea ei de bază, Ştefan
Jurcă îşi privilegiază statutul de prozator între limite care fac şi rezonabile şi plauzibile
demersurile sale epice. În raport cu statutul clasic al scriitorului omniprezent şi omniscient, el se
rezumă a fi observator detaşat şi cîteodată martor implicat, mai ales prin memorie, al faptelor
de viaţă supuse analizei şi relatării cu virtuţi literare”, așa scria Augustin Cozmuța în volumul
de comentarii literare „Punct critic” (Cluj-Napoca, Risoprint, 2004, p. 160-164). Temele
prozelor scurte care alcătuiesc volumul „Peretele cel mai iubit” sunt luate din viața cotidiană,
inclusive note autobiografice. Știu că ești preocupat de tot ce se-ntâmplă în jurul tău. Subiectele
prozelor tale le provoci sau le alegi din «oferta» cotidianului?
Ș. J.: Răspunsul corect ar fi – și din viața personală, că doar n-o să le iau din viața altora, pe
unele le-am auzit de la tata care se plângea că eu scriu cu multă „jale”, mai laudă-i și tu, spunea,
am avut și modele precum Kafka, Borges și mai nou, Hermann Hesse, așa mi-a zis, cândva,
poetul Latiș, se cuvine să tăcem, vezi Hesse! Nu-mi doream așa de mult să ajung prozator, parcă
acum am ajuns, cum de mult îmi doream să ajung poet însă poeții se nasc foarte rar. Mihai Olos
m-a „cercetat” și mi-a mărturisit: eu nu zic că nu ești poet dar mai sunt azi cel puțin o sută ca
tine, scrie proză că prozatori sunt mai puțini. Pictorii din Baia Mare m-au influențat foarte mult:
Mihai Olos, Cămărășan, Hamza, Mihai Pamfil, Mihai Cupcea. Un sprijin spiritual mi-a acordat

Augustin Cozmuța, mi-a spus sincer ce crede despre scrierile mele și bune și rele. Cât despre
Augustin Buzura nu m-a influiențat cu nimic dar admir problematica pe care o abordează, este un
scriitor profund, scrisul său „doare”.
M. G.: Știu că te bucuri de avantajele oferite de noua tehnologie oferită de computer, de o
oarecare ușurință în accesarea revistelor literare, acasă, fără a fi necesar să te duci la colecțiile
Bibliotecii Județene. Este adevărat? În ce relați te afli cu calculatorul? Cum arată o zi din viața
unui scriitor care se pregătește să schimbe prefixul 6 cu 7?
Ș. J.: Stau în fața computerului, de vreo șapte anișori mă trezesc foarte devreme, beau cafea și
mă așez la computer. Citesc comedia vieții în care trăim, ziarele, adică, apoi răsfoiesc marile
reviste: Viața Românească, Familia, Nord Literar, Orizont, Caiete Silvane, România Literară tot
mai rar, din păcate, o citeam din 10 octombrie 1968, încerc să scriu, dau telefoane, care se aud
tot mai rău, ca pe vremea împușcatului, îl sâcâi pe poetul contemporan Scheianu, singurul care
mă mai rabdă la dialog telefonic și care mă povățuiește să nu spun tot ce gândesc. Mă mai cert cu
fosta mea iubită, acum șefa și nevasta mea, nu crede în scrisul meu și mă ucide cu asta. Mergem
la cumpărături să facem socializare, vorbesc cu oamenii din piață, mulți prieteni au plecat dintre
noi și asta mă întristează. Uneori mi-e dor de Olos, Cosoi, Hamza, Cupcea, Bologa, Bogdan,
doamne ce mulți sunt care nu mai sunt! Îl sun pe poetul Ioan Moldovan care zice că atunci când
Nu, e Nu!, pe fratele meu, etc. Nu este de loc interesantă viața mea. Scriu destul de rar deși îmi
doresc să pot scrie mai mult. Mai mergeam pe la „cafenea” dar lumea de acum nu seamănă cu
cea din vremea tinereții mele. Mă obsedează filozofii Camus, Heidegger, îmi plăcea Hemingway,
acum nu așa de mult, Slavici un spirit imens. Uneori adorm devreme, alteori am insomnii, încerc
să scriu.
M. G.: Din interviul acordat lui Nicolae Scheianu în 2006 am reținut: „Eu nu sunt jurnalist, dar
uneori simt că-mi „sar capacele” şi atunci scriu la revistele de cultură”. Ți-ai extins activitatea
de publicist inclusiv în format electronic.
Ș. J.: Ei, între timp am fost solicitat să scriu la un ziar electronic, am și legitimație dar
colaborarea s-a întrerupt nu știu de ce, am scris aproape un an, zilnic, oricum scriam pe gratis.
Mie nu-mi plăcea să răspund la postacii obsedați pe care-i ghiceam foarte ușor sub pseudonim,
cică democrația presupune diversitatea de opinii. O fi. Ziariștii sunt oamenii pe care-i apreciez
mult, nu trebuie judecați după culoarea lor politică, au o viață de luptători, de soldați de elită,
unii sunt așa dotați de la natură, au talent, adică. Desigur că în timp devin cinici, riscul meseriei,
neîncrezători în oameni.
M. G.: Suferi de complexul așa-zis provincianism?
Ș. J.: Sufăr de mai multe complexe, sunt muritor, am ambiții, unele deșarte, dar vorba unuia:
când mă uit la alții cât sunt de complexați prind curaj. Două lucruri m-au obsedat: idea de ratare
și frica de sărăcie. Aș fi dorit să fiu iubit mai mult, parcă iubirea mi-a lipsit. Dacă trăiam în
București eram altul, mult mai puternic ori poate nu eram de loc. Din păcate banul a rămas o
mică roată care-nvârte lumea toată.
M. G.: Ce părere ai despre explozia editorială postdecembristă? Reușești să păstrezi ritmul
lecturii?
Ș. J.: Nu e nimic nou sub soare, tot timpul s-a publicat mult dar nu aveam posibilitatea să știm
cât de mult se publică, am mai spus-o că în liceu aveam un caiet cu lecturi suplimentare ori
obligatorii pe care trebuia să-l completăm după vacanță, atunci nu se găseau cărțile respective

dar se citea, totuși, erau la biblioteci dar nu îndeajuns de multe exemplare. Eu nu aș fi putut trăi
din scris de asta nu am luptat pentru viața de scriitor „profesionist”, sunt un diletant, poate să-mi
spună cine cum vrea, dar scriu din dorința de a mă elibera de dilemele personale, nu doresc să fiu
exemplu pentru nimeni. Ritmul lecturii îl alege fiecare. Cunosc oameni care scriu și care au citit
foarte puțin, dar scriu tulburător de bine. Ultima carte citită a fost a lui Augustin Cozmuța, De la
Nord Statornic la Nord Literar. Cozmuța era un cititor de meserie.
M. G.: Autori și lecturi preferate?
Ș. J.: Întrebarea este școlărească dar este sinceră, pot scrie orice drept răspuns. Autorii mei
preferați sunt… M-am oprit, să nu fi spus în altă parte alți scriitori. Îl citeam pe Petru Popescu,
Camil Petrescu, Mihail Șolohov, Cehov, pe Dostoievski l-am citit dar nu în totalitate, este cel
mai tulburător, Camus, eseist și scriitor, Llosa. Donul liniștit este cartea adolescenței mele.
Augustin Buzura – Raport asupra singurătății, Mircea Eliade.
M. G.: Răspunsul acesta l-ai putea dezvolta în alt context. Cum stai cu Jurnalul amintirilor, un
volum de Memorii…, sau volumul de interviuri despre care pomeneai în dialogul cu Augustin
Cozmuța, publicat în revista „Nord Literar” numărul 6 din 2014?
Ș. J.: Am un jurnal dar nu este al amintirilor, nici nu este jurnal ci o seamă de notații zilnice mă
ajută să nu-mi prăpădesc, de tot, memoria. Nu cred că voi scrie Memorii. Cineva îmi spunea:
Jurcă, nu lăsa nimic după tine, aruncă tot ce crezi că nu-ți place.Toate prozele mele sunt în
majoritatea lor niște memorii dar nu cronologic așezate.
M. G.: Ce crezi despre convenționalul vârste ale poeziei, termenul de generația optzecistă,
nouăzecistă…?
Ș. J.: O fi ceva și cu asta dar eu am rămas afară din gașcă cam de pe la 21 de ani, am ieșit din
seria generației. Sunt modalități de abordare a scrisului de către eseiști, istorici literari și critici
printre care nu prea am prieteni și simpatizanți.
M. G.: Ai proiecte literare sau te lași la voia muzei?
Ș. J.: Am, cum să nu am, dar sunt zadarnice, stau cu o carte pregătită pentru tipar cam de vreun
an, poate anul acesta va apare, e o nebunie cu editurile astea sau ce or fi fiind. Cum spunea
cineva: nicăieri în lume nu e ca la noi: scriitorul să-și plătească cărțile și să nu primească nimic.
De n-ar fi de plâns ar fi de râs!
M. G.: Cărțile tale au fost premiate…
Ș.J.: Toate au fost premiate acolo unde le-am trimis la concurs dar în afara zonei nu îndrăznesc
să le trimit că toată lumea știe cum se dau premiile. Un autor anonim, probabil alogen, mare
enciclopedist mă făcea în fel și chip , și se proclama originar din Arad, ține cu echipa UTA, dar
stabilit „în afară” unde toți îl aplaudau când trecea el pe autostradă cu pseudonimul său cu tot. Că
dacă era din Fălticeni era mai puțin prost. Dacă e așa de mare de ce nu-și arată chipul?
M. G.: Neștiind la cine te referi, mă întreb dacă este locul potrivit să pomenești acest aspect.
Mai bine încearcă să răspunzi la întrebarea de care eu nu mi-am amintit s-o pun.
Ș. J.: Sunt multe dar cum am unde publica atunci când mă doare ceva și mă dor tot mai multe, o
lăsăm pe altă dată. Altă dată, zicea daimonul, mă gândesc mai degrabă la o carte de poeme decât
la una de memorii.
M. G. Să se-mplinească gândurile bune…

Baia Mare, aprilie 2019

Interviu realizat de Maria Gârbe

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor