reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
MarinPoezieMincu
În noiembrie 2005, la cenaclul Euridice, au fost invitaţi George Geacăr şi Constantin-Virgil Bănescu. În acea seară, sala ovală din inima Muzeului Literaturii a fost plină de oameni. Pentru mine, era una dintre primele vizite la întrunirea organizată săptămînal de profesorul Marin Mincu. Am mers cu Adina din timp. Am ocupat două locuri şi toate scaunele din jurul nostru. Aşa se face că, în acea seară, amicii noştri au stat toţi aşezaţi.
Printre cei din public, cunoşteam, cel puţin după nume, pe cîţiva dintre scriitorii tineri. În afară de Adina Batîr şi de cei cîţiva amici ai noştri, erau acolo Florin Bratu, Diana Geacăr, Robert Mîndroiu, Nina Vasile, Răzvan Ţupa... Marin Mincu măsura mulţimea cu o privire ce trăda mulţumire. Din spatele turnului de cărţi, manuscrise, reviste, fragil echilibrat pe masa din faţa sa, profesorul obişnuia să salute scurt, cu o înclinare uşoară a capului, pe măsură ce descoperea figuri cunoscute. Îmi amintesc clar că-mi doream să devin unul dintre cei pe care îi salută, zîmbitor, Marin Mincu.
La sfîrşitul lui 2005 aveam douăzeci de ani. Eram furios iar asta îmi aducea o sumedenie de probleme. E drept, ulterior, cînd furia aceasta s-a mai domolit, şi-a dovedit potenţialul pozitiv. În noiembrie 2005 eram totuşi la capătul unui an plin de poezie. Paginile parcurse atunci sînt şi acum cît se poate de vii pentru mine.
În acei ani, căram peste tot o agendă maronie. Despre întîlnirea amintită, în agenda mea ciufulită, am găsit următoarele rînduri:
---
Printre cei din public, cunoşteam, cel puţin după nume, pe cîţiva dintre scriitorii tineri. În afară de Adina Batîr şi de cei cîţiva amici ai noştri, erau acolo Florin Bratu, Diana Geacăr, Robert Mîndroiu, Nina Vasile, Răzvan Ţupa... Marin Mincu măsura mulţimea cu o privire ce trăda mulţumire. Din spatele turnului de cărţi, manuscrise, reviste, fragil echilibrat pe masa din faţa sa, profesorul obişnuia să salute scurt, cu o înclinare uşoară a capului, pe măsură ce descoperea figuri cunoscute. Îmi amintesc clar că-mi doream să devin unul dintre cei pe care îi salută, zîmbitor, Marin Mincu.
La sfîrşitul lui 2005 aveam douăzeci de ani. Eram furios iar asta îmi aducea o sumedenie de probleme. E drept, ulterior, cînd furia aceasta s-a mai domolit, şi-a dovedit potenţialul pozitiv. În noiembrie 2005 eram totuşi la capătul unui an plin de poezie. Paginile parcurse atunci sînt şi acum cît se poate de vii pentru mine.
În acei ani, căram peste tot o agendă maronie. Despre întîlnirea amintită, în agenda mea ciufulită, am găsit următoarele rînduri:
---
la euridice
totul pare fie grav + orfic
fie trancendental – imanent
am aflat că
dacă limba română mîine rămîne cu 50 de vorbe
numai bobiţă va putea scrie poezie
de fapt bobiţă face o duzină din 4 cuvinte
acest dick tracy la super ofertă cu pălărie
de naşu' cu trenci de colombo nebărbierit dă eleganţă
postavului presat şi privirilor cîş cînd recită
mamă şi copil tată şi pînă nu demult copilă
la euridice
tatăl de la copilă învaţă a scrie 2000ist am aflat că
îi mai spune memism sau MM orice trimitere la
geaca mădălinei manole este din păcate negată
MM întreabă dacă sînt unul dintre băieţii Ninei spun că nu sînt
copilul urmăreşte privirea mamei pînă departe în inima lui MM
zîmbesc
la euridice eu punct zise el fără punct şi auzi auzi auzi
cu adina mi-am dat toată seara coate am aprobat/dezaprobat
florin face bine cu ochiul robi zîmbeşte cu amîndoi de sub lentile
cu adina
nu am prins ultimul tramvai spre casă
aşa că am luat-o împreună pe jos
urmează o poveste cu
aicicăminul ei şi acolocăminul meu
cu drapel gricolor şi o cola la doi jumate
cu alune de la P1 şi ana are mere/pere
poveste pe care ne-o spune ea altă dată
//
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de sorin despoT pe Februarie 22, 2010 la 8:29am
-
:) sînt multe de spus...
-
Comentariu publicat de ghiţă ulmu bogdan ştefan pe Februarie 16, 2010 la 10:35pm
-
La Mincu exista un divorţ între valoare şi fizionomie. L-am cunoscut, nu f. bine. Însă a rămas un om de cultură important, desigur...şi chiar şi dusmanii lui îl vor exonera...
-
-
miruna, nu pot sa public textul asta niciunde... uite reactie aici: http://fdl.ro/marinpoeziemincu/ ... am vrut sa il trimit lui tzone insa realizez ca sunt altii mult mai indreptatiti sa vorbeasca despre mincu. eu nu l-am cunoscut.
oameni buni, numai de bine! :)
sd
-
Comentariu publicat de miruna vlada pe Februarie 15, 2010 la 8:35am
-
interesanta evocare. trimite-o pe adresa lui Tzone, ca se pregateste un numar omagial din Paradigma. s-ar potrivi.
-
Comentariu publicat de Petrisor Cana pe Februarie 15, 2010 la 4:02am
-
Domnul Mincu este un om pe care il citesti din suflet...
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară