Marişica

În satul Crăcăuşii Noi, Marişica Amarişicăi naşte într-una.

Vreau să spun că de douăzeci de ani, adică de la Revoluţie, distinsa doamnă Marişica naşte în fiecare an câte o copilă.

Lumea, aşa cum e lumea, vorbeşte. Dar ştiţi şi domniile voastre cum se spune; să nu te pui la mintea lumii!

Marişica Amarişicăi naşte numai şi numai fete, toate cu ochii albaştri, indiferent cine s-a întâmplat să le fie tată, şi toate au părul bălai de parcă s-ar naşte musai dintr-o prinţesă a vestitelor noastre plaiuri mioritice...

Nimeni din împrejurimi nu are fete mai frumoase, mai deştepte şi mai bine situate ca Marişica Amarişicăi.

Când spun bine situate am în vedere că trei dintre fete, adică Marişica Amarişicăi împreună cu Marişica Amarişicăi şi cu sora lor mai mică, Marişica Amarişicăi sunt angajatele televiziunilor noastre cele mai vizionate de popor.

Am uitat să vă spun că toate fetele doamnei Marişica Amarişicăi se numesc la fel, adică Marişica Amarişicăi şi numai anii în care s-au născut, cum este şi normal, diferă...

Ştiu că vor fi destui care să pară uşor ofuscaţi de ideea doamnei Marişica Amarişicăi atât în ce priveşte producţia de fete pe cap de gospodărie cât şi faptul că toate odraslele domniei sale poartă acelaşi nume, dar să nu vă grăbiţi cu false judecăţi de valoare şi mai ales cu interpretări lipsite de logica timpului!

Doamna Marişica Amarişicăi are explicaţii extrem de pertinente pentru fiecare aşa zisă mirare în caz că, Doamne fereşte, cineva chiar ar vrea să se mai mire de o aşa realizare...

Prima explicaţie ţine de statutul social al doamnei Marişica Amarişicăi, statut de ţăran cooperator până la Revoluţie, opt clase primare şi trei examene căzute din motive de comisie subiectivă şi nesimţită, la Liceul de arte frumoase din Dorohoi.

Imediat după Revoluţie, doamna Marişica Amarişicăi a încercat să intre în rândul lumii prin instituţia căsătoriei dar, aşa cum se întâmplă uneori, toţi cei care i-au trecut pragul n-au înoptat mai mult de trei zile în modesta căsuţă roz a distinsei doamne, după care, fiecare şi-a văzut de interesele lui.

La cinci ani de la Revoluţie, Marişica Amarişicăi avea deja cinci fete minunate şi nici-un bărbat, ceea ce, aşa cum bănuiţi, i-a atras oarecare vorbe din partea unor consăteni ceva mai slobozi la gură...

Într-o noapte cu lună plină, cu vânt călduţ dinspre Ceahlău şi cu Cerul plin de cele mai albastre stele ce s-au văzut vreodată în zona Crăcăuşilor Noi, un Înger ş-ar fi cerut găzduire în fericita casă roz a Marişicăi Amarişicăi şi până dimineaţa, conform spuselor doamnei, i-a vorbit numai şi numai de binefacerile naşterii unor fete cât şi de norocul ce-o să dea peste Marişica Amarişicăi dacă se va supune voinţei Domnului şi va naşte ori de câte ori va fi cazul!

Şi aici , unele voci din publicul cârcotaş a lăsat să se înţeleagă, că nu ar fi vorba de nici-un Înger, că bărbatul ce s-a culcat cu Marişica Amarişicăi ar fi fost Gheorghe al Foii, un derbedeu plecat prin anii şaptezeci la Bucureşti şi venit după Revoluţie pe post de „mare om de afaceri”...asta până l-au dibuit mai bine nişte moldavi cu mintea întreagă ce l-ar fi prins pe domnul Gheorghe al Foii la nevestele lor, tot pe post de Înger, şi, lipsiţi de orice prejudecăţi creştin-ortodoxe, l-au lăsat şchiop de un picior şi fără ochiul drept...

Pentru că noi nu ştim adevărul şi mai suntem şi oameni cu frica lui Dumnezeu, nu ne amestecăm în vorbele sfinte ale Marişicăi, dar constatăm că planurile ei de a naşte cîte o fată în fiecare an nu sunt tocmai de neluat în seamă! Alături de cele trei ştiriste de la televiziunile unor moguli, din preţioasa casă de naşteri au mai plecat spre zări străine după cum urmează:

Marişica Amarişicăi numărul patru este undeva la un Hotel de lux în călduroasa Spanie, Marişica Amarişicăi numărul cinci este la alt Hotel la fel de pricopsit pe undeva prin zona Lisabonei, iar următoarele trei Marişici sunt în splendida Italie de sud, unde îi ajută pe nişte domni cumsecade din Cosa Nostra să se bronzeze în nisipurile calde ale Golfului Messina...

Ştiu că ar trebui să vă spun mai multe despre această minunată familie a doamnei Marişica Amarişicii, dar n-am s-o fac! Este destul să ştiţi că viaţa distinsei mame s-a schimbat definitiv odată cu intrarea în pâine a celor opt Marişici, în sensul că pentru prima dată în istoria Crăcăuşilor Noi s-au văzut prin pulberea de praf a drumului ceva mai lat ca o potecă de prin vlaşca, maşini cu căluţi cambraţi pe capotă, mercedesuri de ultimă generaţie şi tot aici, în curtea distinsei născătoare de minuni blonde cu achii albaştrii s-a înălţat un mic Palat ca din poveşti, cu cinci etaje, piscină(eleşteu cu apă caldă cum îi zice în glumă Marişica Amarişicăi), la confort de trei margarete...

Nimeni după Revoluţie n-a progresat ca Marişica Amarişicăi din Crăcăuşii Noi, chiar dacă, din acest sat s-au mai ridicat oameni de afaceri în domeniul petrolului, al falsificării băuturilor alcoolice sau al vânzării de păduri furate...

Industria naşterilor fără cusur inventată de doamna Marişica Amarişicăi s-a dovedit una de mare succes cu venituri sigure şi mai ales insensibilă la toate variaţiunile acestei nenorocite crize economice ce sufocă Ţara!

Ieri m-am întâlnit cu doctorul mamoş ieşind din Marea Casă a doamnei Marişica Amarişicăi şi l-am întrebat dacă este adevărat că distinsa gazdă este pregătită şi pentru naşterea cu numărul douăzeci şi unu...

- Bre, domnule, fabrica Marişicăi Amarişicăi este perfectă, performantă şi gata de noi produse... Necazul este că nu prea mai găseşte muncitori, înţelegi matale povestea?

Nu ştiu ce mă face să cred că pe lipsa asta de locuri de muncă nu mi-ar strica să mă angajez şi eu vre-o trei zile la Marişica Amarişicăi... Numai că fiind brunet s-ar putea să stric seria unor produse deja bine cotate pe plan intern şi internaţional şi n-aş vrea ca tocmai eu să introduc dihonia într-o admirabilă familie de creştini moldavi...

Domniile voastre ce spuneţi?

George Rizescu, 11.12.2010, Piteşti

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Miriam Casian , Maria M.Casian pe Decembrie 28, 2010 la 2:45pm

Consider că puteţi deveni un excelent pamfletar, umorist etc... Vă trebuie un subiect credibil.....nici nu trebuie să inventaţi ceva, ci să  redaţi doar , apelând numai la calităţile rare cu care sunteţi înzestrat,  privind cu ochiul dv. critic, creionând şi caricaturizând cu talentul dv.nativ . Trebuie să avem grijă cum, ce, de ce caricaturizăm... Consider că este un pas foarte greu...un domeniu care mă depăşeşte...Când râdem, trebuie să o facem cu scopul de a îndrepta relele societăţii, să avem mereu un ochi critic îndreptat asupră-ne, să oferim credibilitate, să fim foarte departe de flecăreală sau bârfă, să fim imparţiali, să atingem reaua comportare si mai puţin sau deloc, defectele fizice...o anumită zonă a ţării, etc...etc...Fiind atât de greu de pus în balanţă atâţia factori importanţi, nu am abordat vreodată acest tip de scriere...

Vă admir calităţile. Cred că în curând, dacă sunteţi mai atent la detalii, vom mai auzi despre dv...

                                                                                                   Cu stima, Maria M. Cassian

Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Decembrie 26, 2010 la 8:27am
Există un fel da extremism păgubos care încearcă a face din lipsa de obiectivitate o virtute. Acest fel de a fi, ca orice propagandă mistificatoare nu face nici bine nici rău, dar erodează profund la baza adevărului. Au coexistat defectele omeneşti cu calităţile în toate epocile, echilibrul dintre ele punându-şi amprenta pe nivelul de moralitate şi doar cine nu vrea, sau nu poate, sau are obligaţii precise faţă de vreo entitate ocultă amestecă otrava cu siropul studiind apoi reacţia celor care gustă melanjul. Este la fel de blasfemic să conteşti binele, în orice proporţie ar exista el, pe cât de înjositoare şi penibilă ridicarea în slăvi a tot felul de limacşi fără aripi în încercarea de a convinge pe cei dispuşi să asiste la dizgraţiosul spectacol, că aceştia vor zbura. Minciuna este la fel de vizibilă ca peştele de sticlă de pe televizoarele de altădată, iar saramura din astfel de substituturi tot apă searbădă va fi. Călătorim în acelaşi tren numit România şi oprim surprinşi în gări diferite bucurându-ne, sau întristându-ne de peisaj, după caz, ceea ce nu înseamnă că noi suntem alţii, călătorii de lângă noi, vagoanele, sau conductorul. Aceleaşi figuri gravitează în jurul ideii de schimbare după reţeta caragialiană în care nimic nu trebuie modificat, încât te saturi de atâta tranziţie spre acelaşi nimic. Defectele omeneşti sunt aceleaşi, etalate de acelaşi tip de personaje ca întotdeauna. Nivelul de moralitate este stabilit de respectul faţă de reguli, de atitudinea civică şi de propagandă. Aceasta din urmă împinge în direcţia dorită de interese oculte, legate cu preponderenţă de avantaje ale unora în defavoarea altora, societatea . Reţete simple, propagate de gonacii plătiţi pentru a pregătii marele vânat ameţibil şi coruptibil, sunt utilizate chirurgical. Curvia şi preacurvia nu sunt caracteristici ale unei epoci. Ele s-au exacerbat în perioade în care sărăcia şi lipsa soluţiilor le-a transformat în modalitate şi mijloc. Aceste fenomene nu au numai caracter strict sexual insinuându-se pervers în libidinoşenia pupincuristică a camarilelor şi cohortelor de susţinători exaltaţi şi penibili în slinoşenia lor morală. Marişica Amarişicăi este oricare dintre cei ce urduros se prostituează lustruind îndelung fese şi tălpi motivându-şi gesturile cu formula lui Pristanda: „Pe şef pupă-l în bot şi papă-i tot”. Să ne privim cu teamă portofelele şi să sperăm că goliciunea lor nu va împinge spre alegerea imorală a soluţiei salvatoare.
Comentariu publicat de Liliana Ardelean pe Decembrie 25, 2010 la 3:08pm

Domnia mea graieste cum ca aici este vorba de un umor amar de calitate. Trasaturi care prind aspecte cat se poate de veridice si, din pacate, generalizatoare, ale acestei perioade. Vezi trimiterile la centurile de autostrada si nu numai. cata si prin locuri mai selecte. Cine cauta, gaseste! Nu ca inainte de revolutie ar fi fost mai bine! Doar ca pe atunci, adica inainte de revolutie,  Marisica Amarisicai se supunea credintei in ingeri prin tarlalele Cooperativei Agricole de Productie, adica colectivul, sau prin birourile presedintilor de C.A.P-uri, daca respectiva Marisica avea credinta destula, dar mai ales nuri si cap burdusit cu o crasa lipsa de educatie si de orice. Daca, eventual, pedeasupra mai poseda si infatuare... Stiti vorba ceea: "Cine sunt eu..." Sa nu ma contraziceti, fiindca va voi replica ca nu stiti ce vorbiti, precum nu stiu ce vorbesc toti aceia care azi glorifica si regreta comunismul. Nu ma refer la lipsa de libertate. Pana acolo-i cale lunga. Vorbesc de lipsa unor lucruri de necesitate elementara, precum caldura, apa de spalat, lumina, lapte, paine chiar, vata, antinevralgic. Nu mai amintesc de multe mofturi precum ar fi hartia igienica, fiindca n-am avut nevoie de ea, doar aveam destui coceni in batatura pe post de inlocuitor, furati de la colectiv. Sa mai zic? A! Desigur! Cozile de cu noapte pentru o bucata de os, sau slanina curata, erau o adevarata distractie. Ce-ti mai trebuia teatru, sau un prapadit de film de la exploatatorii capitalisti, ori un ziar in care sa citesti si altceva decat despre conducatoru iubit, cand tu puteai sa stai cu orele la flecareala, la coada,i nghetand sufletul in tine iarna, dar cu atat mai meritoriu cu cat erai piftie. Buna piftia, nu?! Asa ca de ce-am fi avut nevoie de citit ori de mai mult de o televiziune?! Ca sa ne stricam ochii?

Eh, va las cu bine si va doresc tuturor un Mos Craciun Fericit! desigur ca inlocuitor post revolutionar al vajnicului si atotstapanitorului mos gerila, gerila reflectat ca-n oglinda in merele pipernicite din piat, cuprinse si ele de vraja irezistibila a lui gerila, caci cuvantul portocala, ori banana, ori ciocolata,ori... lipsea cu desavarsire din vocabularul copiilor de pe atunci. 

Voi, cei tineri, credeti-ma pe cuvant de mosneaga! Iar voi, cei ca mine, puneti-va memoria in priza, daca ati pierdut cumva contactul  si v-ati ratacit memoria pe drum, printre atatea noutaturi necunoscute nici in vis in vremea zburdalniciei voastre facand slalom printre magnificele sedinte de partid. Nu ca acum ar fi mai putin magnifice.

Comentariu publicat de ANICA FACINA pe Decembrie 23, 2010 la 5:18pm
Nu neg ca exista asemenea situatii, care pot sa constituie sursa de inspiratie pentru scriitori, oriunde in tara...Dar, a amplasa "fabrica" respectiva la Dorohoi si a imita pronuntia locala- regionala a numelui personajului principal sunt doua chestiuni care ii jignesc pe moldoveni...Daca autorul este din Pitesti, de ce nu a ales ca loc de derulare  a actiunii zona pe care o cunoaste cel mai bine sau sa fi luat un toponim fictiv? Ori, te pomenesti  ,o fi vreu dorohoian "transplantat"? Dincolo de toate, literatura este fictiune, dublata de atentie, autocenzura, discernamant. Parerea mea!
Comentariu publicat de cristian ioan pe Decembrie 23, 2010 la 6:27am
Domnule Rizescu, "chapeau  bas" - cum ar spune chiar rudele noastre de ginta latina. As fi deosebit de incintat sa citesc toata istoria Marisicai, de la origini si pina astazi - marturisesc ca e de facut un scenariu de film dupa aceasta minunata poveste cu umor nebun care mi-a declansat o astfel de pornire teatralo-cinematografica. Apropo... ce cautati la Pitesti daca vintul bate dinspre Ceahlau ... ? ( eu am terminat liceul la "Balcescu" - actualmente "Bratianu" parca ...) Daca doriti sa corespondam, va voi da adresa mea de mail. Craciun plin de bucurii !
Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Decembrie 23, 2010 la 5:43am

Zăbovind încă odată asupra poveştii am fost traversat de un frison de teamă. Privit din interiorul fiecăruia dintre noi, profilul Marişcăi este unul generator de
zâmbete, ca al unei caricaturi expresive.

 

Schimbând locul,  apropiindu-ne de penumbrele şi umbrele modelului, numărându-i ridurile şi ticurile, căutând să îi înţelegem temerile
şi hotărârea cu care a luat deciziile în viaţa tumultoasă alte stări ne
încearcă.

 

Dacă intrăm în contact cu detaliile fine imaginea se schimbă radical. Ea poate prezenta zbuciumul

existenţial al celui ce luptă pentru supravieţuire, căpătând aspectele tragice ale unui perpetuu mobile

devastator. Întrebarea vine ca în clipa în care, un zgomot neaşteptat ne

trezeşte din visare şi ne întrebăm frecându-ne la ochi: Ce se întâmplă în jurul

nostru? Ce se întâmplă cu lumea asta? De ce râde lumea? Constatăm că nimic nu

este de râs. Situaţia este tragică pentru că situaţia Marişcăi nu este nici de

râs, nici de invidiat. Drumul către acoperişul vilei este unul periculos, iar

ţigla de pe acoperiş este rezultatul norocului nu al reuşitei reţete aplicate.

La fel de bine finalul poveştii ar fi putut fi unul tragic, în care eroina să

sfârşească de boală, în singurătate, neştiută de nimeni iar copilele ce îi

multiplică drama asemeni ei. Sunt extremele între care se derulează viaţa unei

societăţi condamnate la soluţii extreme pentru a supravieţui. Golirea de

conţinut moral, spiritual, vocaţional, rezumarea la a alege fără să gândeşti

pentru a face pasul înainte a redus şansele la acest tip de abordare. Principii

ca :"ori se rupe, ori se crapă", sau " acum sau niciodată",

sau "ce-am avut şi ce-am pierdut?", sau... au înlocuit fără să băgăm

de seamă "munca face pe om", sau "cine se scoală de dimineaţă

departe ajunge, sau...Schimbare, tranziţie au înlocuit devenire, evoluţie şi

astfel locurile şi oamenii care ne înconjoară par altfel. Vecinii devin străini. Străinii devin tot mai străini. Locurile, replici ale unei străinătăţi necunoscute, nedorite.

 Zâmbiţi, dar gândiţi în profunzime la povestea perpetuării şi devenirii care poate fi imaginea viitorului.

Comentariu publicat de claudia hering pe Decembrie 22, 2010 la 10:29pm

Wow!Prolifica Marisca Amaristei...si buna femeie de afaceri.

Oricum,subiectul este amuzant plin de umor si cu siguranta autentic.Felicitari

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Decembrie 22, 2010 la 8:49pm
Don’ Rizescu, ai umor,
Văd, Marişca dumitale
A ajuns uşor, uşor
Prin TV să facă ...jale!!!
S-a extins şi-n lumea largă,
E prosperă, ce să zic,
Piaţa a ajuns s-o spargă
Şi eu nu te contrazic.
Sunt Maruşte... peste tot,
Se răzbat şi dau din coate,
Fac şi ele tot ce pot,
Stau şi-n cap, ba şi pe spate.
Se mai leagă de-un babac
Şi de cont îl subţiază,
Astfel mălăiaş îşi fac
Şi pe dată se tunează.
S-a căpătuit farfuza
C-un jippan şi cu o vilă,
Moşului îi umflă buza
Că Marişca e abilă.

Comentariu publicat de Aga Lucia-Selenity pe Decembrie 22, 2010 la 8:33pm

Buna fabrica !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor