Poemul lui Marius-Iulian Zinca ne determină să medităm puţin asupra semnificaţiei titlului ales, gândind, înainte de toate la geneza acestui termen şi la diversitatea de conotaţii pe care le reflectă multe alte texte, mai mult sau mai puţin cunoscute. Şi-atunci ne-ntrebăm: Ce este „Decalogul”?! O rostuire, în versuri sau în proză, o mărturisire, nevoia de confesiune, setea unei voci interiorizate de a rosti cuvântul magic al (re)trăirilor, al pasiunilor, al frământărilor sau a trecerii noastre prin timp?! Doar atât?!

 

Cuvânt de origine greacă, δεκα (zece) şi λογος (cuvânt), decalogul sintetizează nişte precepte, care se impun riguros respectate. În decalogul său liric, Martin Abraham, spre exemplu, foloseşte termenul cu sensul de „poruncă”. În „Decalog însângerat”, Tereza Mózes avertizează că neuitarea maleficului ar trebui să devină... „poruncă” a neuitării. Aceasta ne-aminteşte şi de menghina istoriei cunoscută de moşii şi strămoşii noştri, a românilor torturaţi fără milă, a martirilor neamului care, dacă n-au fost aruncaţi în gropile comune, şi-au petrecut restul zilelor în singurătate, într-o Itacă deloc triumfală, într-o Itacă deloc generoasă, unde martirii s-au simţit... mai departe... până la ultima lor respiraţie... tot „sub zidurile Troiei...”, cum sfâşietor scrie Radu Gyr, în poemul „Întoarcerea lui Ulise”. Şi-atunci, mă gândesc, când oare se va scrie-un Decalog al martirilor neamului românesc?!

 

Câtă dreptate avea Paul Valéry, în al său „Decalog al arborelui”, că „evenimentele sunt (precum) spuma valurilor...” şi e bine să ştii ce se impune a decanta din vârtejul multului istoric... de veacuri.

 

Apropiindu-ne de poemului lui Marius-Iulian Zinca, cu-al său „Decalog al cuvintelor”, vom observa o oarecare similitudine cu viziunea lirică a lui Martin Abraham, potrivindu-i-se perfect afirmaţia lui Dorel Dorian (prefaţator al volumului „Decalog liric”), care pare convins că actul de creaţie dezvăluie o anumită „rânduire secretă a întâmplărilor vieţii, cu semn de destin”. Şi ceea ce ne îndreptăţeşte să subscriem acestei judecăţi, este subtitlul şi motto-ul poemului despre care vom face referire.

 

Subtitlul „poarta între spaţiu şi timp” poate fi înţeles ca un indiciu privind traiecţia imaginarului poetic, un demers al întortocheatelor şi sinuoaselor zvârcoliri ale sinelui, ale artistului însuşi, veşnic în căutare de simboluri ale măiestriei artistice, subtilităţi care să-l înalţe spiritual. Vocea sa lirică se doreşte auzită pentru a pecetlui clipa, acea „clipă” reprimată care sfredeleşte „nisipurile dezastrului”, o voce care devine  duioasă „lacrimă” sub faldurile oniricului. Se simte acea detaşare, acea solemnitate statutară, într-o perpetuă căutare a sinelui. Fascinează preferinţa artistului pentru o suprapunere de imagini care să ilustreze stările de intimitate, sugestiv marcate prin expresivitatea contorsionată a ochilor (a feţei, a obrazului) sau a surâsului care devin învăluire-răscolire, suprapunere unduind de mister. Aceste simboluri ale vizualului se concentrează într-un abstract impalpabil: „îşi ţinu respiraţia / preţ de o / bătaie de... inimă”.

 

Gândurile sapă adânc „pe sub creasta / abruptă a liniştii...” Creatorul pare un analist detaşat, în faţa propriilor frământări, în faţa propriilor angoase, încercând, totuşi, „să-şi ardă gândurile”, deşi... „nu-i greu să-ţi croieşti drum... printre umbre...” şi aceasta... pentru că „fantomele trecutului” îl însoţesc. Neuitarea nu-i dă pace. Însă acest spasm nocturn, prelung, angoasant, maladic, devine suferinţă transfigurată, percepută în toată subliminaritatea ei, drept „frumuseţe sublimă”.

 

E o artă... trezirea din acest vis al umbrelor. Parc-am fi plasaţi între aici şi un dincolo, între „uşurare şi teamă...” Creaţia... devine demers „ghemuit”. Aspiraţia spre-acel fulg de lumină înseamnă voinţă, perseverenţă, dar şi multă durere...  La „umbra gândului”, înlănţuiri metafizice par concertante: „Pâlpâia vag / o lumină ceţoasă / într-o tăcere grea...”, „tăcere / plină de umbre...”, „râvnitor de linişte...” Auditivul este zugrumat între „ungherele minţii”, orice-ncercare de ascensiune se consumă între faldurile interiorităţii: „simţea / cum se rupe un zăgaz...”, spasm „convulsiv”, „panică surdă”. Această „melancolie-a nemişcării” pulsează înspre „noaptea adâncă a sufletului...” şi... c-un surâs „lugubru”, artistul va realiza totuşi că sub imboldul unei voinţe majore, va reuşi  să „scruteze viitorul” şi, „însetat de firesc”, să-şi regăsească... în sfârşit... liniştea mult dorită.

 

E adevărat, vorbele „muşcă”, cuvintele „biciuiesc”, surâsul devine neprietenesc, dar umbrele gândului, accentuare perpetuă sub imboldurile trăirilor, ale viului din noi, va „descătuşa” – în cele din urmă – „furia incontrolabilă a dorinţelor” (în acest context), dătătoare de puls creator, biruitor.

 

Şi iată că, în acest poem-decalog, poetul Marius-Iulian Zinca a demonstrat cum putem deveni scormonitorii propriei fiinţe şi că există suficiente modalităţi prin care să ne purificăm, supunându-ne unui joc al dramaticului, dar şi conştientizând totodată şi mesajul motto-ului care însoţeşte textul, o reflecţie matură a prozatoarei Jeanne Ray.

 

Livia CIUPERCĂ

 

Vizualizări: 683

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Septembrie 29, 2011 la 10:15pm

Ma bucur din suflet pt tine, dragul meu Zimi...te sarut cu acelasi drag

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 29, 2011 la 10:15pm
Alexandra... te imbratisez si-ti multumesc pentru tot, o seara minunata, Marius
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 29, 2011 la 10:13pm
superba Caro Emerald, melodie, multumesc dragul meu prieten CETITORIULe
Comentariu publicat de Alexandra Nicula pe Septembrie 29, 2011 la 10:09pm
...esti o perpetua sursa de cuvinte insiruite intr-o logica aparte...cu intelesuri launtrice si efecte benefice cu trimitere directa la suflet...
...impartasesc bucuria ta, iti apreciez reusita si iti doresc satisfactii si in continuare...in ascensiunea pe culmile creatiei...BAFTA....si vise implinite...te imbratisez cu drag...Alexandra
Comentariu publicat de Alexandra Nicula pe Septembrie 29, 2011 la 10:09pm
Cu o mandrie infuriata
in spasme de lumina
scaldat de sudoare
sfasiind cerul
cu o jena neascunsa
schimba intelesul lucrurilor
pe propriul puls
intr-un fel de forta inefabila
descatusand furia incontrolabila a dorintelor
ce incepusera sa pluteasca
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Septembrie 29, 2011 la 10:08pm

Stimata doamna Livia,

Lebada neagra simbolizeaza unicitatea, singularitatea, exceptia.. Bobocul alb e Marius!

Cu respect,

CETITORIUL (clic pentru dedicatia muzicala pentru critic si autor)

 

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 29, 2011 la 9:59pm
Claudia da-mi voie sa randuiesc (ne)secret multumirile mele pentru tine, pentru voi cei carora va datorez toate aceste frumoase cuvinte, o seara frumoasa, Marius
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 29, 2011 la 9:58pm
Liliana... da... e super si multumesc, dar cum am mai spus, fara voi nu puteam ajunge aici, MULTUMESC si o seara minunata, Marius
Comentariu publicat de claudia hering pe Septembrie 29, 2011 la 9:51pm
Frumoasa aceasta "rinduire secreta a intimplarilor vietii,cu semn si destin".Multe felicitari,le meriti!!!!
Comentariu publicat de Liliana pe Septembrie 29, 2011 la 9:48pm
Super! Este emotionant si incurajator tot ce spune doamna Livia. Ce pot sa spun mai mult decat ca te felicit pentru tot ce faci, si faci bine, iata rezultatul !
Pe mai departe iti doresc multa putere si cer senin, linistit, sa poti sa ne incanti si de acum inainte.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor