Masacrul de la Thorigné sur Dué. In cautarea pantofului marca ″Doc Martens″! (Partea I)

Motto: La mort ce n’est rien. Mais vivre vaincu sans gloire, c’est mourir tous les jours.
Moartea nu inseamna nimic. Dar a trai invins, fara glorie, inseamna a muri in fiecare zi. (Napoleon)

Masacrul de la Thorigné sur Dué. In cautarea pantofului marca ″Doc ...

Articol original in format PDF

Masacrul%20de%20la%20Thorigne.pdf

Articolul in Revista "Politia Capitalei" (Bucuresti)

Revista%20Politia%20Capitalei%20%28Dosarul%20Leprince%29.pdf


Corespondenta de la Parism

Doc Martens (Dr. Martens), este o marca de pantofi (si botine, cizme) de piele fabricata de catre intreprinderea britanica cu acelasi nume, care de-altfel o si distribuie in lume.
Este medicul Klaus Märtens, care in 1946, in perioada convalescentei sale in urma unui accident la ski, cu prietenul sau inginerul Herbert Funck, concep si realizeaza acesta marca de pantofi pe perna de aer (ortopedic, in exclusivitate), printr-un  procedeu, de ″sudura la cald″ (inovatoare in acea perioada), care permite crearea unei cavitati in interiorul brantului.

 

Distrbuiti la inceput pe piata germana, acesti pantofi pe perna de aer, vor atrgage atentia, in special, varstnicilor, care au dificultati cu picioarele in timpul mersului, dar in mai putin de doi ani dupa crearea lor, ei vor fi comercializati in intreaga Europa.
In 1959, fabricantul britanic de pantofi Bill Griggs obtine o licenta exlusiva a acestui produs fabricat in uzinele Wollaston cu numele de ″Dr. Matrens″ si inainte de a-l comercializa îi aduce cateva modificari originale airwair, pentru a rentabiliza confortul acestuia.
Faptul ca brantul este compus dintr-o structura in forma de cuib de albina si o perna de aer pozitionata sub intreaga talpa (constructie Goodyear) care izoleaza piciorul de sol, acesta permite o foarte buna absorbtie a undelor de soc, ceea ce reprezinta un factor de confort.
In plus, toate materialele utilizate in realizarea lui sunt impermeabile la uleiuri, grasimi si acizi.

In 2012, ″Dr. Martens″ era prezent in intreaga lume si dispunea de sase magazine cu acest nume la : Londra (Marea Britanie), Paris-Lyon-Rennes (Franta), Portland (SUA) si Montreal (Canada).
Aamprenta acestui model de pantof, a fost identificata la locul masacrului in Dosarul criminal ″Macelarul din Sarthe″, un cvadruplu asasinat comis cu bestialitate, cu un satar si cu un cutit de bucatarie, in seara zilei de 4 septembrie 1994 la Thorigné sur-Dué (Departamentul Sarthe, regiunea Pays de la Loire, in vestul Frantei).
Dany Leprince, un modest si onest salariat al unei societati de dezosificare a carnii, SOCOPA (macelarie industriala aflata la cca 15 km de locuinta sa), necunoscut in anturajul sau ca un individ cu un comportament violent, nefiind capabil (din punct de vedere psihic !) nici macar sa-si sacrifice animalele din gospodaria personala (lucru facut pe atunci de catre fosta lui sotie, Martine Compain, specializata in dezosarea carnii, tot la SOCOPA !), este acuzat pe nedrept de acest macel, in care au fost asasinati cu sange rece fratele sau, Christian Leprince cu sotia sa Brigitte, precum si doua dintre cele trei fetite ale lor, Sandra si Audrey.



In ciuda lipsei unor probe materiale fiabile, in ciuda faptului ca amprentele genetice ale acestuia nu au fost identificate la locul dramei (nici pe armele crimei : satarul si cutitul de bucatarie si nici pe obiectele din interior), in ciuda faptului ca adevaratul criminal, parea sa fi purtat pantofi marca ″Dr. Martens″ (o marca de pantofi pe care Dany Leprince nu a purtat niciodata!), pe 16 decembrie 1997, acesta este condamnat la Le Mans de catre Juriul Popular (Curtea cu Jurati) Sarthe, la inchisoare pe viata cu o perioada de siguranta, maxima, prevazuta de lege, de 22 de ani!
Dosarul Masacrului de la Thorigné sur-Dué (in care sunt implicat prin intermediul investigatiilor mele) este, in aproape cele doua decenii de existanta al lui, pe de o parte, unul dintre cele mai celebre si sinistre (macabre) dosare criminale franceze, iar pe de alta parte, unul dintre cele mai prost instruite, cu numeroase lacune, practic, lipsit de probe materiale, care au permis totusi unui Juriu Popular (Curte cu Jurati), condamnarea unui nevinovat, Dany Leprince la inchisoare pe viata ! (A se vedea si articolul autorului consacrat acestui masacru: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...)

PREAMBUL

Luni, in dimineata zilei de 5 septembrie 1994, la ora 09h15, in comuna Thorigné-sur-Dué, colegii (si salariatii !) lui Christian Leprince de la intreprinderea de Caroserie Auto (pe care acesta gestiona) din localitate se deplaseaza la domiciliul acestuia unde descopera masacrul sotilor Leprince: Christian (in varsta de 34 de ani) si Brigitte (in varsta de 36 de ani), respectiv, doua dintre cele trei fetite de-ale lor: Sandra (in varsta de 6 ani) si Audrey (in varsta de 10 ani)!
Nestiind unde s-ar putea afla Solène, ceea de-a treia fetita al cuplului Leprince (un bebelus in varsta de numai 2 ani), Martine, sotia lui Dany si Nelly Hatton (baby-sitter), angajata familiei Leprince, sosita de curand la munca, incep sa o caute prin imprejurimi, dar negasind-o, intra in casa si o descopera la etaj in camera ei, neagresata, ingrijita, curata (ca si cum ar fi fost de curand schimbata !).
Ceea ce ele, aparent, nu pot explica, iar ulterior, nici jandarmii care sosesc destul de rapid la locul dramei.
Ei avanseaza ideea ca asasinul, fie nu stia de existenta acesteia (deci nu ar fi gasit-o), fie considera ca fiind un bebelusi, ea nu poate furniza nicio informatie viitorilor anchetatori, cu atat mai mult cu cat ea nici nu a asistat in direct la macel.
Cu alte cuvinte, ea nu putea fi considerata un martor ocular.


In acest timp, Dany Leprince (in varsta de 37 de ani), sotul lui Martine Compain (in varsta de 38 de ani), tatal a trei fetite si el: Célia (in varsta de 15 ani) Marion (in varsta de 10 ani), si Pauline (in varsta de 5 ani), care presteaza doua activitati lucrative in paralel, cea de agricultor ziua si cea de muncitor insarcinat cu ambalarea carnii la Intreprinderea SOCOPA (Macelarie industriala) in cursul noptii, se afla la munca, la cca 15 km distanta de locuinta sa (aflata in proximitatea pavilionului lui Christian), unde se deplasa zilnic in jurul orei 03h00, dimineata !
Robert si Renée, parintii lui Christian si Dany, locuiesc impreuna cu Alain, fratele lor cel mai mic, la  cca 550 de m de cei doi.
Considerat de catre jandarmii-anchetatori insarcinati cu ancheta principalul suspect in acest cvadruplu asasinat, Dany Leprince este arestat, iar dupa 46 de ore de arest, la sediul Brigazii de Jandarmerie Le Mans, in ciuda nevinovatiei sale, Dany Leprince, epuizat, marturiseste asasinarea cu sange rece al fratelui sau Christian, (negand insa celelalte crime !), pentru ca ulterior, inainte sa fie deferit justitiei, Judecatorului de Instructie (Magistrat responsabil cu instruirea dosarelor penale), Cèline Brunetiere, acesta sa revina asupa depozitiei sale si sa renege toate declaratiile care il incriminau, afirmand ca sotia sa minte si vinovatul ar fi ea, care cu complicitatea cuiva (a unui necunoscut !) ar fi comis acest masacru, facand presiuni psihologice asupra Céliei pentru a-l identifica pe el ca ucigas (asasin)!
In realitate, Dany s-a autoacuzat la inceput, marturisdu-si o crima necomisa, numai pentru a-si proteja sotia sa Martine si fiica sa Célia, care, credea el pe atunci ca ar fi implicate in masacru, fara ca el sa fi fost la curent cu acesta.
Incarcerat in arest preventiv din 9 septembrie 1994 dupa ce Cèline Brunetière il inculpa ofiocial de cuadruplul asasinat, marti, pe 16 decembrie 1997, in ciuda schimbarii depozitiei sale, Dany Leprince este condamnat, conform Art.132-23 al CPF (Codul Penal Francez), dupa o deliberare al Juriului Popular Sarthe (Le Mans) care nu a durat decat 03h20, la pedeapsa maxima prevazuta de lege (in cazul unei infractiuni criminale de acest gen), adica, la inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani, inainte de care el nu poate solicita eliberarea sa conditionata sub contol judiciar. (A se vedea si articolele autorului consacrate acestei tematici: : http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article...; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article...).

APROFUNDAREA DOSARULUI

Este Martine Leprince (Compain) cea care in prezenta lui Alain, fratele cel mic a lui Dany si Christian, deja sosit la fata locului, anunta jandarmii de la Brigada de Jandarmerie, de la Le Mans, si îi aduce la cunostinta sotului ei Dany, drama familiala, rugandu-l  sa vina urgent acasa.
Pe de-o parte, anchetatorilor-jandarmi ajunsi la locul acestei drame le vine foarte greu sa inteleaga provenienta urei si cruzimii cu care acest masacru a fost comis (in prealabil, mutilarea victimelor fara scrupule, sange imprastiat pe dusumea, pe pereti, pe plafon, pe usa principala de la intrare, pe cutia postala, precum si pe cararea care separa cele doua proprietati), iar pe de alta parte, se intreb daca este vorba de unul sau de mai multi agresori (criminali).
In Procesul lor verbal, dupa o scurta ancheta, jandarmii, reproduc (oficial) derularea dramei : ″Criminalul (identificat in persoana lui Dany Leprince), a intrat in locuinta victimei prin usa din fata (principala). Christian a fost ucis afara, la intrarea in gradina (proprietatea) lui Dany, langa cutia de scrisori si tras de picioare in casa, care i-au fost aruncate peste cadavrul lui Sandra, injunghiata (mai devreme) cu mai multe lovituri de cutit. Brigitte, sotia sa, care in acel moment consuma un iaurt in bucatarie (varsat pe jos), luata prin surprindere,  a fost lovita cu un satâr. Incercand sa se apere cu un vătrai, acesta in cadere si-a lasat amprenta digitala (cu urme de sange) pe usa de bucatarie. Audrey a fost ucisa, tot cu mai multe lovituri de cutit, in baie (lovitura de satar fiind vizibila pe masina de spalat !) si trasa de picioare pe culoar in sufragerie. Mobilul masacrului ar fi fost o cearta (neprevazuta) izbucnita intre frati datorita unei datorii vechi (neachitate) de 10.000 Ffr (1.500 €) pe care Dany avea fata de Christian, confirmata de o chitanta de mana gasita la locul dramei″.

Si alte informatii au fost furnizate de catre locul dramei, dar ele, din pacate, nu au fost exploatate : ″amprente de pantofi de femeie; o amprenta de pantof ″Doc Martens″ nr. 41 (unele documente mentioneaza nr.42), al carui proprietar nu a fost identificat niciodata ; doua ADN-uri masculine gasite pe manerul galben al cutitului de bucatarie utilzat in timpul masacrului si care nu au fost nici ele identificate (deci niciunul nu a apartinut lui Dany Leprince !); un buton (nasture), care nu apartinea hainelor victimelor si care, ulterior, a fost si pierdut ; o suvita de par, fara radacina, in mana lui Sandra, care nu a permis identificarea ″proprietarului″ acesteia  in timpul anchetei ″.
In sfarsit, jandarmii gasesc atat portile garajului cat si cea a bucatariei casei lui Christian Leprince inchise pe dinauntru.
Dupa ce au fortat usa garajului, ei nu gasesc nimic ceea ce i-ar fi putut “interesa”, in interior!
Cu alte cuvinte, nu observa, printre altele, nici faptul ca in garaj exista o scara interioara rabatabila prin care se putea ajunge in podul casei, descris, ulterior de catre Laurent Rousseau, care lucra acolo in perioada respectiva (la negru).
Mai mult, acest detaliu descris de catre Laurent Rousseau, nu au remarcat nici jandarmii insarcinati ulterior cu ancheta : Jacky Goyer, Comandantul de brigada Patrick Camlann, Majorul Balay, respectiv, Daniel Monnier, Comandant la BRD (Brigada de Represiune a Delincventei) Le Mans, care a condus ancheta!




El spunea ca daca jandarmii ar fi urcat in pod l-ar fi gasit acolo!

In schimb, in dulapul de bucatarie, in casa lui Dany, in sertarul cu cutite, ei gasesc cutitul cu manerul galben care ar fi fost utilizat de catre agresor (Dany) in timpul masacrului.
Ghinionul lui Dany : asa cum rezulta din investigatiile lui Roland Agret (el insusi victima a unei grave erori judiciare, condamnat pentru o crima pe care nu a comis-o, ulterior reabilitat), Presedintele Organizatiei ″Action Justice″ (care sprijina pe cei condamnati pe nedrept), pare totusi ca Rousseau era alcolic si sufera de o „usoare” instabilitate psihica.
Din acest motiv depozitia lui, a fost mai mult decat indoielnica.
Dupa cum precizeaza Procesul verbal al Institutului Medico-Legal din Le Mans (pe care l-am putut studia), victimele au fost mutilate si ulterior ucise, simultan, cu un satâr si cu multiple lovituri de cutit de bucatarie cu maner galben  (unul de tip macelarie), in regiunea craniano-cervicala, ale fetelor, ale mainilor si ale bratelor.
Intr-o prima faza a anchetei, marturiile lui Dany, Martine, precum si a lui Célia, in mare, coincid.
Conform acestora, duminica, in dupa-masa zilei de 4 septembrie, copii lui Dany si Christian s-ar fi jucat impreuna in curtea casei lui Dany, iar in jurul orei 18h30 fetele lui Christian, la insistentele lui Brigitte, s-ar fi intors acasa.
Dany ar fi semanat in cursul zilei rapiţa pe camp si spre seara s-ar dus prin vecini, la un prienten Jean-Luc Malherbe, pentru a-l ajuta in instalarea unui aragaz vechi, cu care ar fi baut, intre timp si un aperitiv.
Conform depozitiei lor, Dany ar fi plecat de la ei in jurul orei 22h00, o ora deja tarzie pentru el, cum  acesta se scula zilnic la ora 02h30 pentru a ajunge la SOCOPA la ora 03h00.
Renée, mama lui Dany, confirma si ea ca l-ar fi auzit trecand cu masina prin fata casei lor in jurul orei 21h40.
Iata astfel si primele mici dezacorduri (divergente) in privinta intoarcerii acasa lui Dany.
In jurul orei 21h15 pentru Martine si 22h00 pentru familia Malherbe.
In schimb, in declaratiile sale, Dany mentioneaza ora: 21h30!
In orice caz, conform celor declarate de Martine, imediat dupa ce a ajuns acasa, Dany a mancat singur, a facut un duş si s-a culcat.
Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inainte de ora 22h00, pentru ca, conform depozitiei lui Célia, ea s-ar fi culcat dupa terminarea filmului la care se uita, adica dupa ora 22h00, iar Dany deja dormea.
Celalat cuplu, Christian si Brigitte au fost invitati cu fetele lor la masa de seara la socrii lui Dany, iar dupa intoarcerea lor acasa, conform parintilor lui Brigitte, ea le-ar fi telefonat in jurul orei 20h50—21h00.
Cu alte cuvinte, pana atunci toti erau in viata si totul era in regula !
In ziua urmatoare, luni, in dimineata zilei de 5 septembrie, la ora 02h30, ca de obicei, Dany s-a sculat si a plecat la munca, pe cand Martine era trezita de catre ceasul ei desteptator la ora 06h30.
Din declaratiile ei, ea ar fi plecat de acasa in jurul orei 07h45, iar in casa cumnatului ei, nimic pe atunci nu parea in neregula (neconfirmat, de-altfel, de catre nicio alta persoana)!
Legat de satâr, una dintre armele crimei, Martine ″isi aminteste″ ca inca din 2 septembrie el nu se mai afla in sertarul de sus al dulapului din garaj, unde era locul lui !
Insa pe 5 septembrie, in cadrul anchetei, cand un jandarm a examinand cu atentie acest dulap si a intrabat-o daca lipseste ceva din el, ea nu si-a dat seama de acest lucru, afirmand categoric  ca : nu!
Cu alte cuvinte, in dulap, toate ustensilele de bucatarie ar fi fost locul lor !
In schimb, ″isi aminteste″ din nou ca acest satâr s-ar afla la socrii ei, Robert si Renée Leprince, pe care, dupa ce jandarmii il gasesc, era marcat numele unui angajat de la SOCOPA, unde (dupa cum am mentionat mai sus) si Martine lucra cu ceva timp in urma, efectiv, la dezosarea si transarea carnii animalelor, inainte de a se consacra, in exclusvitate, exploatatiei lor agricole familiale, precum cresterii porcilor.


Indentificat si gasit, acest salariat nu-si aminte sa fi imprumutat sau instrainat  cuiva acest satâr vreodata !

In ceea ce il priveste pe Dany, el nu stia sa utilizeze un asemenea instrument de taiat si nici nu trebuia sa-l foloseasca, cum munca lui prestata la Uzina de prelucrare a carnii SOCOPA, consta in ambalarea carnii deja dezosate si transate si nu in transarea efectiva a ei!
Conform declaratiilor lui Célia, intotdeauna era Martine care se ocupa de taierea si transarea animalelor casnice (porci, gaini, etc.), cum Dany era destul de ″sensibil″ la ″asemenea activitati gospodaresti, care nu îi placeau deloc″ !
Insa, cum acest satâr prezenta o deformatie plata pe lama de taiere, ceea ce s-ar fi putut datora unei lovituri puternice pe masina de spalat in baia din casa lui Christian si Brigitte (descoperita in timpul anchetei), el este rechizitionat de catre justitie ca piesa (propba) incriminatoare la dosar.
Din acest moment, incepand din 7 septembrie, Dany si Martine Leprince, precum si parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, devin oficial suspecti in dosarul masacrului lui Christian Leprince si al familiei acestuia, iar incepand cu orele 20h55 incepe audierea lor.
Timp de 48 de ore, vor apare in fata anchetatorilor, mai intai, parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, care au povestit cosmarul trait, mai ales cand anchetatorii incercau sa-i convinga ca trebuie sa marturiseasca ca asasinul ar fi fiul lor, Dany.
Atunci, in starea de soc in care se afla dupa cele doua nopti nedormite in arestul jandarmeriei, datorita stresului si oboselii, Renée ar fi recunoscut ca Dany i-ar fi adus luni dimineata satârul plin de sange, strigand la ea sa-l spele.
Insa, ulterior ea isi retrage rapid depozitia, afirmand ca a fost obligata ″sub presiune″ sa o faca !
In ceea ce o priveste pe Martine Leprince, in timpul arestului, ea va da o a doua versiune a derularii evenimentelor, cu care il incrimineaza pe Dany, ceea ce nu a facut-o in prima versiune a ei.
In primul rand, are de dat explicatii anchetatorilor in legatura cu o rana si o umflatura la baza nasului, in partea dreapta, pe care le avea de cateva zile si care s-ar fi putut datora luptei ″corp la corp″ cu victimele macelului.
Insa, asa cum a confirmat si medicul legist, ele se datoreaza loviturii cauzate de catre o conducta flexibila lunga din material plastic cu care incercand sa loveasca un porc, s-a lovit singura din gresala.
In al doilea rand, intr-o prima faza, ea confirma versiunea ei in declaratiile facute jandarmilor pe 5 septembrie, la locul dramei.
Dar, dupa o pauza in cele 48 de ore de arest, pe 9 septembrie, dimineata la ora 02h00, in timpul unui somn ″foarte agitat″, incercand sa-si acopere fata striga cu voce tare : ″Opreste-te, opreste-te !″ ;  ″Nu-nu-nu !″, respectiv, ″De ce Dany ?″
A doua zi ea are din nou o criza de neliniste si ″aude″ tot in somn, sotul ei urland disperat, fara sa stie exact unde si de ce, inainte ca medicul de garda sa-i administreze un calmant !
In urma acestor momente de ″cosmar″ traite (si de catre ea, ca de-altfel si de catre parintii lui Dany) ea delivreaza jandarmilor-anchetatori, in sfarsit, versiunea incriminatoare care permite inculparea oficiala a lui Dany : ″Duminica seara, pe 4 septembrie, numai la cateva minute dupa ce Dany a terminat cina, ea s-a ridicat din fata televizorului sa duca resturile de mancare afara, cainilor, cand din intamplare aude ca Dany, afara in gradina, urla ca un nebun, vazandu-l cum lovea cu brutalitate pe fratele sau Christian, in vecinatatea cutiei postale. Apropiindu-se de cei doi ea incepe sa strige in gura mare : Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), indreptandu-se catre casa cumnatului ei pentru a o preveni pe Brigitte. Insa, cand intra in casa, nu poate decat sa constate masacrul comis deja de Dany ! Aceasta zacea pe podea cu fetele, mutilate, fara suflare. In fine, pe cea mica, Solène, nu a mai cautat-o, pentru ca presupunea ca ea trebuie sa fie intr-o stare asemanatoare cu celelate victime, pe undeva in casa si dorea sa se intoarca acasa la ea fara ca Dany sa afle ca ea este la curent cu ceea ce a facut el. Atunci si-ar fi pus intrebarea : De ce Dany ? ″
Conform acestei versiuni, drama s-ar fi derulat in mai putin de zece minute, cat ea a fost absenta de acasa, pentru ca la intoarcere, ea si-ar fi condus fetele la culcare si s-ar fi asezat in fata televizorului, unde a si adormit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
La ora 23h00 s-ar fi trezit si s-a dus in dormitor, in patul conjugal, unde Dany dormea deja profund.
In rest, in ceea ce priveste evenimentele din ziua de luni, 5 septembrie, ea pastreaza prima “versiune” a declaratiei sale, adaugand ca avea de gand sa-l denunte  pe Dany, insa nu a facut-o de frica!
Astfel, in urma acestei versiuni, vineri seara, pe 9 septembrie, Martine Leprince este prezentat de catre jandarmii-anchetatori, Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière (numit de catre Procurorul general al Republicii de Le Mans) cu instruirea Dosarului criminal Leprince, in calitate de ″martor″ !
Conform avocatului sau, Samuel Cornut, din acest moment Dany Leprince este considerat, in ciuda prezumptiei de nevinovatie, ″vinovat″ de masacru si va fi audiat de catre Judecatorul de Instructie in aceasta calitate!
Si Célia, fata cea mare a lui Dany, ca de-altfel si Martine, isi schimba si ea depoztia ei in timpul arestului !
Insa, versiunea ei va fi diferita de cea a lui Martine.
Iata noua ei versiune : ″Duminica seara, Martine a lipsit la prima parte al filmului pe care o urmareau amandoua. In timpul publicitatii ea deschide usa cainilor care impacientati, vor navalii afara. In acel moment aude strigate in curtea unchiului sau, in care un barbat pe care il identifica in persoana lui Dany, il lovea cu bestialitate pe acesta, care in disperarea lui incercand sa iasa din curte se indrepta catre cutia de scrisori. Simultan, ea aude tipete si gemete in interiorul casei lui Cristian, care ar fi provenit de la Brigitte, respectiv, fetele lor. ″
Conform acestei versiuni, ea nu a vazut-o pe mama ei Martine (pana in dimineta zilei urmatoare, luni) si nici nu a auzit-o timp de aproximativ o ora, motiv pentru care era ingrijorata si s-a fi culcat tensionata !
Arestat datorita noilor versiuni ale depozitiilor lui Martine si Célia, timp de doua zile si doua nopti, Dany is mentine declaratia facuta la locul dramei, luni, pe 5 septembrie.
Adica, ca el este nevinovat si in momentul in care crima a fost comisa si el ar fi fost in fata televizorului.
Insa, in cea de a 46-a ora (cu numai doua ore inainte ca termenul legal de interogatoriu sa expire!), Dany, epuizat si trumatizat psihic, isi marturiseste fapta (pe care nu a comis-o !) : ″″Duminica seara, dupa ca a servit aperitvul de la Malherbe, se intoarce acasa ingrijorat datorita problemelor sale financiare si trece pe la Christian (care era in compania lui Brigitte) sa-i ceara un imprumut de 20.000FRF (cca 3.000 de euro), care insa il refuza din cauza unei datorii mai vechi, neachitate, in valoare de 15.000FFR (cca 2.300 de euro). Acest lucru il scoate din sarite si incepe sa urle la Christian, amenintandu-l, care se indreapta spre poarta pentru a preveni pe Martine, sotia lui. Ajungandu-l din urma, in proximitatea cutiei de scrisori, il loveste pe acesta cu satârul sustras din dulapul aflat in garaj (care, dupa cum a remarcat Martine, lipsea inca din 2 septembrie) si pe care il avea ascuns la spate, moment in care Martine ar fi strigat : ″Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), De ce Dany ?″, la care el i-ar fi raspuns : ″Nu te baga in ceea ce nu te priveste !″ Dupa care nu-si mai aminteste ceea ce a facut exact, doar ca s-a dus acasa si s-a culcat. La ora 02h30 s-a sculat, ca de obicei si a plecat la munca, iar satârul l-a dus la mama lui, Renée, in cursul zilei, pentru ca aceasta sa-l curete de sange″″.
Era exact ceea ce au vrut sa auda si anchetatorii, care dupa ce au consemnat noua declaratie a lui Dany Leprince, in cursul serii, l-au si prezentat imediat Judecatorului de Instructie Céline Brunetière, care inculpandu-l de cvadruplul asasinat, l-a si incarcerat, in cursul noptii (in detentie preventiva) la Inchisoarea din Rennes.
Motiv pentru care Brigada de Jandarmerie de la Le Mans a si fost elogiata de catre Directorul General al Jandarmeriei Nationale Patrice Maynial pe 13 septembrie 1994, pentru solutionarea atat de rapida al Dosarului Leprince.


Si asta in ciuda faptului ca nicio amprenta (digitala, genetica) a lui nu a fost identificata, nicaieri, la locul masacrului!
ADN-ul masculin identificat pe arma crimei nu-i aprtinea si nici macar pantalonii si camasa cu care s-a presupus ca ar fi fost la locul dramei (conform declaratiei martorilor, fara sa fi fost spalatate  (din lipsa de timp), nu purtau nicio urma de sange uman.
Numai o pata de rugina a fost identificata pe pantaloni sai (probabil, fie de la msina de spalat pe care a deplasat-o la el acasa, fie de la deplasarea aragazului la familia Malherbe, in cursul zilei de duminica, pe 4 septembrie) si o pata de sange provenind de la un animal (probabil de la locul sau de munca, Intreprinderea SOCOPA).
Cea ce ar fi fost imposibil daca ar fi fost autorul masacrului, pentru ca in timpul carnajului, sangele s-a imprastiat peste tot in casa, pe podea, pe pereti, pana in tavanul salonului.


In ceea ce il priveste pe Dany, el se retracteza in orele care urmeaza si isi va  sustine cu vehementa nevinovatia, afirmand ca jandarmii au facut presiuni asupra lui, facand sa creda ca Célia, era terorizata psihic de catre acestia in incaperea vecina, ceea ce parea s-ar putea sa fi fost adevarat, pentru ca in principiu, orice mijloc este ″autorizat″ pentru a convinge un criminal sa-si recunoasca fapta.
In plus, si el a declarat ca intre orele 21h26-21h50 se uita la televizor si acest lucru este adevarat, pentru ca a reusit sa reproduca cu cele mai mici detalii emisiunea, insa pe atunci, acest lucru nu interesa pe nimeni.
Nici pe anchetatori si nici pe Judecatotrul de Instructie, Céline Brunetière !
De-altfel, Jandarmul, Cpt.  Roger Lambert care a dirijat ancheta in timpul arestului familiei Leprince tatal si fiul cu familiile lor, acesta recunoaste ca in asemenea situatii nici lor nu le este usor datorita unei puternice presiuni ″din exterior″, pe de o parte, din partea puterii politice, care doreste solutionarea dosarului cat se poate de repede, iar de pe de alta parte, din partea societatii civile, a presei, precum si a opinei publice, care, doreste cu nerabdare sa cunoasca, vinovatul (vinovatii) !
In ceea ce priveste pantofii marca ″Doc Martens″ nr.41(42), amprentele carora au fost identificate la locul dramei, Dany Leprince, purta numarul 46 si niciodata nu a purtat pantofi firma Doc Martens.
Pe de-o parte, pentru ca asa cum am aratat mai sus, aceasta marca de pantofi nu se gasea pe toate drumurile (si nu se gaeste nici astazi), iar pe de alta parte, pentru ca perchezitia efectuata la domiciulul cuplului Leprince a confirmat acest  lucru.
In plus, si anturajul lui Dany Leprince (rude, vecini, prieteni, colegi, etc.) a intarit afirmatia de mai sus.
In ceea ce priveste Brigada de Jandarmerie Le Mans, ea niciodata nu a fost echipata cu astfel de botine (ghete) in cadrul uniformei din dotare, deci este exclus ca aceste amprente sa fi fost lasate de catre un jandarm – anchetator sosit la locul dramei.
Mai putin daca acesta ar fi fost imbracat in civil sau in uniforma, dar incaltat cu pantofi Doc Martens (din garderoba personala), ceea ce insa nu a confirmat de catre niciun jandarm.
Reconstituirea macelului pe 12 aprilie 1995 (la care Dany a refuzat sa participe !) si care s-a bazat, in principiu, pe depozitia sa, precum si pe depozitiile martorilor-cheie : Martine si Célia, a ridicat probleme serioase anchetatorilor datorita numeroaselor contradictii in declaratiile lor, dar si in ale tuturor celor care au fost audiati in acest dosar.
In realitate, ancheta nu a reusit sa stabileasca cu precizie, nici macar ordinea in care au fost masacrati membrii familiei Leprince.
Cum, conform declaratiei lui Célia, in timp ce Christian era lovit cu bestialitate (cu o rara crizime !) de catre Dany cu satârul, langa cutia de scrisoari de la poarta de intrare, in interiorul casei, se auzeau tipete si gemete ale lui Brigitte, Sandra si Audrey, deja masacrati, inaintea lui Christian.
Iar tot in acest timp, ea nu a vazut-o si nici nu a auzit-o pe mama sa, Martine, care se invartea pe acolo (lipsind cca o ora din fata televizorului !), alergand dintr-o casa in alta strigand : ″Opreste-te, opreste-te !″, respectiv, ″Nu-nu-nu !″ ; ″De ce Dany ?″.
In plus, niciuna dintre ele nu vorbesc in depozitiile lor de un complice, in timp ce la fata locului au fost identificate, un ADN masculin si o amprenta de pantof Doc Martens nr.41(42), care nu-i apartineau lui Dany.
Anchetatorilor a creat serioase probleme chiar si mobilul masacrului.
Presupunand ca exploatatia familiala era nerentabila, motiv pentru care Dany trebuia sa lucreze 18 ore pe zi, avand si o datorie de 2.300 € la Christian, solicitandu-i acestuia inca 3.000 €, macelul comis de catre acesta nu poate fi justificat pentru ca apararea a demonstrat clar ca situatia lui financiara nu era chiar asa de proasta (fiind destul de bine platit la SOCOPA) si atunci ar fi fost stupid sa-si distruga proprioa-i viata, precum si ai celor din jurul lui pentru o suma relativ derizorie, avand in vedere ca in momentul derularii dramei salariul minim orar era de 5,42€ (915,98 €/luna pentru 169h00 de munca).
Cu alte cuvinte, pentru o datorie, care nu reprezenta nici macar trei salarii minime pe economie !
Iar Dany nu era nici disperat, niciun dezechilibrat mintal (pentru a comite un asemenea macel, stupid !), ci un om absolut normal, fara antecedente penale si fara probleme psihice !
In plus, in realitate, el avea o datorie de cca 2.300 de euro (15.000 Ffr)  si nu cea de mai putin de 1.500 (10.000 Ffr), recunoasterea (chitanta) careia a fost gasita la locul dramei.
Nici gelozia dintre frati nu rezista ca mobil, chiar daca garajul lui Christian degaja beneficii, iar Brigitte era functionara la Posta ceea cea lor asigura un nivel de trai mult mai ridicat decat cel al cuplului Martine-Dany Leprince, pentru ca depozitiile celor din anturajul lor confirmau ca cei doi frati se intelegeau foarte bine, iar Dany a fost chiar mandru de reusita profesionala al fratelui sau, Christian.
Insa, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele doua cumnate.
Martine era extrem de geloasa pe Brigitte, in particular, conform marturiei tatalui lui Dany, Robert Leprince, respectiv, al Baby-sitterului Nelly Hatton si pe reusita materiala a familiei cumnatului ei, Christian Leprince, in general.
In ceea ce o priveste pe micuta supravietuitoare Solène, in  momentul dramei nu avea decat 26 de luni si nici nu a asistat la drama, deci nu putea depune nicio marturie la proces.
Solicitata in 1996 de catre instructie, ea  recunoaste pe o fotografie toti membrii familiei.
Pa parintii lui si surorile sale, dar si pe ″unchiul Dany″, pe care vazndu-l, loveste cu pumnii fotografia stragand : ″Dany rau, batea mama, Yaya, Yéyé (surorile ei)″!
Curios este faptul ca nimeni din anturajul lor nu era la curent cu asa ceva !
Pe Martine, pe care o numea ″Gentille mamy″, o lauda in schimb, afirmand ca ″era draguta cu ea” ; ″avea grija de ea”, etc.
Dr. Liliane Daligand, expertul pedopsihiatru, considera cele afirmate de catre Solène o ″depozitie″  in defavoarea lui Dany, ceea ce o asigura pe Céline Brunetière, Judecatorul responsabil cu instruirea dosarului, ca acuzandu-l pe Dany, este pe drumul cel bun.
Dar, copilul chiar daca era in custodia lui Nelly Holtton dupa drama, (ex-baby-sitterul la familia Brigitte-Christian Leprince), putea fi cu usurinta influentata de catre Martine Compain (ex Leprince, fosta sotie a lui Dany).
Ceea ce s-a si intamplat de-altfel, cu siguranta.
Pentru ca este putin probabil ca un copil de patru ani sa-si aduca aminte de un om pe care l-a cunoscut pana la varsta de doi ani si care nu era vazut decat rar acasa (datorita celor doua servicii pe care presta, aproape 18 ore/zi).
Si evident, mult mai rar in curtea parintilor ei, Brigitte si Christian Leprince.
In sfarsit, exista si o treia versiune a lui Martine, datorita ″elementelor noi″ care au aparut pe parcurs in dosar, pana la proces.

In martie 1996, cu putin timp dupa ″marturia″ lui Solène, o vecina afirma intr-o depozitie a ei ca in seara dramei ar fi vazut in jurul orei 22h00 trecand prin fata casei masina lui Dany si Martine, fara sa fi remarcat cine o conducea.
Iar, baby-sitterul familiei Leprince, Nelly Hotton, ″sugera″ ca Renée Leprince, mama lui Dany si Christian ar fi fost la curent cu cele intamplate inainte ca ea sa ajunga la ei luni, pe 5 septembrie, dimineata.
Convocata din nou de catre Judecatorul de Instructie Céline Brunetière pentru a face unele precizari legate de aceste ″elemente noi″ din dosar, Martine are un ″flash de memorie″ in prezenta ei : ″In seara dramei cand se precipita sa intre in casa lui Brigitte si Christian Leprince, a gasit-o pe Solène in camera ei patata cu sange. A luat-o din patutul ei, a dus-o la baie, a spalat-o, si a schimbat-o, dupa care a luat masina si a dus-o in graba la soacra-sa, Renée, spunandu-i ca Dany si-a pierdut mintile, ucigandu-i toata familia. Ascultand-o, ea a refuzat sa o primeasca pe micuta Solène, pentru ca trebuia facut ceva pentru a-l salva pe Dany. Astfel, Renée ar fi rugat-o pe ea s-o duca inapoi in camera ei, acasa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In sfarsit, ea a dus copilul inapoi si a ramas cu el pana cand acesta ar fi adormit in pututul lui si ea langa el. Din acest motiv ea ar fi lipsit mai mult timp de acasa, motiv pentru care nu ar fi fost vazuta si auzita de catre Célia, fiica ei.″
Odata terminata instruirea dosarului (secretul de instructie fiind bine pastrat, conform celor declarate de catre Procurorul Republicii Le Mans), acesta a fost inaintat TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Le Mans pentru a fi judecat in PJPC (Procedura Juridica Penala Criminala).
Astfel, dupa aproape 40 de luni de ancheta, conform instructiei facute de catre Céline Brunetière, Dany  (incarcerat preventiv inca din septembrie 1994) fiind recunoscut vinovat pentru cele patru asasinate, este inculpat si trimis astfel in fata instantei criminale - Juriul Popular de Sarthe (Le Mans), care sa decida in privinta culpabilitatii (vinovatiei) sale.
In concluzie, pe 8 noiembrie 1997 se deschide (cu mai multe intreruperi datorita unor probleme si formalitati administrative) procesul lui Dany Leprince la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) - Le Mans (Departamentul Sathe) in fata Juriului Poular  (Curtea cu Jurati) de Sarthe.
Reluat pe 11 decembrie 1997 sub Presedentia lui Patrick Chauvel (51 de ani, consilier al Curtii de Apel Angers), avandu-l pe Jean-Claude Thin (51 de ani, din 1993 Procuror de Le Mans, fost Judecator de Instructie la Douai-Lille, Nanterre-Paris, precum si la Curtea de Siguranta al Statului) Avocat general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, care solicita pentru inculpat pedeapsa maxima, climatul (contextul) social este complet defavorabil lui Dany.



Prezenta in calitate de martor, in instanta de divort cu Dany si salariata interimara intr-un spital din Sarthe, Martine, care dupa drama a parasit Thorigné-sur-Dué, povesteste la bara cea de-a treia versiune a ei, care are la origine o banala disputa legata de ″terenuri″ !
Si ca o ironie a sortii, este convingatoare.
Ajunge pana acolo incat sa precizeze chiar si faptul ca nu ar fi indraznit sa-si denunte sotul pentru ca acesta devenise ″un monstru″ si iî era frica de el.
Célia Leprince, fiica cea mare a ei si a lui Dany, atunci in varsta de 18 ani, eleva intr-o scoala profesionala cu profil de distributie (produse) si vanzari, isi mentine si ea declaratia ei, in ultima versiune, pe care a facut-o in fata Judecatorului de Instructie, in timpul anchetei.
Din contra, invitata la bara, Renée Leprince, mama lui Dany, atunci in varsta de 57 de ani, fosta exploatanta agricola, ″Turnul de control″  cum o numea baiatul ei, este ″ferm convinsa ca Dany este nevinovat. Ca el nu a ucis pe nimeni. Si a venit la proces sa afle adevarul ! ″.
Cu toate ca in timpul arestului, la sediul Jandarmeriei, ea a recunoscut ca Dany a adus ei satârul ″incriminat″ pentru ca sa-l spele de sange !
In ceea ce il priveste pe Dany, el isi sustine nevinovatia, ca de-altfel, de-a lungul intregii anchete.
Din pacate, in mod stupid,  pana si avizul expertilor, medici-psihiatrii, care l-au consultat îi este defavorabil si il incrimineaza!
Procurorul general Thin, recunoaste ca : ″Procesul nu a permis, nu sa fie descoperit adevarul, dar nici macar sa se inteleaga ceea ce s-a intamplat cu adevarat in seara zilei de duminica, pe 4 septembrie 1994″ si totusi ramane ferm pe pozitie, solicitand pedepasa maxima prevazuta de lege in asemenea situatii (cvadruplu asasinat !), prevazut la art.132-23 al CPF : recluziunea criminala pe viata, cu o perioada de siguranta  de 22 de ani, precum si cu retragera drepturilor civile, civice si de familie a lui Dany Leprince pe o perioada de zece ani.
Si asta in ciuda insistentelor avocatului apararii (pe atunci), Jean-Louis Pelletier, un renumit avocat penalist (angajat trup si suflet in majoritatea marilor procese criminale), care, pe buna dreptate, a incercat si a si reusit sa strecoare indoiala privind culpabilitatea lui Dany.
In principiu, acest lucru ar fi trebuit sa-i fie benefica, ceea ce din pacate, nu s-a intamplat, Dany urmand sa se intoarca in inchisoare pentru inca aproape 19 ani de recluziune criminala!

Este mama lui Dany, Renée Leprince, cea care sesizeaza celebra organizatie ″Action Justice″ a lui Roland Agret, simbolul erorilor judiciare in Franta (el insusi victima a unei grave erori judiciare, cum am mai mentionat), care lupta pentru cauza celor care au fost condamnati pe nedrept.
Ulterior, acesta in cadrul unei contraanchete efectuate, publicate in cartea sa cu Nicolas Poincaré : ″Condamné à tort″ (Condamnat pe nedrept. ″Editions Michel Lafon, 2008), aduce dovezi irefutabile in privinta posibilei nevinovatii a lui Dany Leprince.
Sau mai exact, in favoarea indoielii vinovatiei lui Dany Leprince.
In cadrul acestei contraanchete, extrem de minutioase, in care Roland Agret reconstituie drama de la Thorigné cu lux de amanunte, Profesorul Michèle Rudler, fosta directoare al Laboratoarelor Politiei Stiintifice si Tehnice de la Paris, ajunge si ea la concluzia ca masacrul nu putea fi comis de catre o singura persoana.
Cu atat mai mult cu cat distanta dintre cele doua pavilioane ale fratilor Leprince, Dany si Christian fiind mica (cca 15 m) si ele se aflau nu departe (in proximitatea) de o LGV (Linie de Mare Viteza, pe care circula TGV-ul, cu cca 300-350 km/h), zona in care mai multi martori au declarat ca ar fi auzit mai multe voci (diferite) ale agresorilor.
In plus, refacand traiectoria lui Dany in seara dramei intre ″La Goualtière″ si ″L’Imbaudière″, pentru a trece in fata fostei ferme a familiei Renée si Robert Leprince, parintii lui, Roland Agret a constatat ca era mai mult ca posibil ca Renée sa fi auzit Fordul lui Dany trecand prin fata casei lor.
In schimb, in fata casei Froger (o vecina martora in defavoarea lui Dany), ar fi fost imposibil ca Doamna Froger sa fi auzit : ”Opreste-te, oprestete !”, strigat de catre Martine  in momentul dramei si nici ceea ce Dany i-ar fi raspuns acesteia : ″Nu te baga, vezi de treburile tale″ !
Chiar mai mult !
Doamna Menant si fata ei Morgane au confirmat ca vecinul lor Claude Bobet, presupusul amant a lui Martine, pe care ar fi surprins-o cu acesta in timpul unei relatii sexuale cu cateva ore inaintea dramei, ar fi avut grija  de Pauline si Marion, cele doua fetite mai mici ale lui Martine, acasa, la domicilul lui.
Cu ajutorul expertului Gérard Lopez, de pe langa Curtea de Apel Paris, Roland Agret obtine prin intermediul imaginilor (desenelor) efectuate de catre Solène (aflata in grija matusii sale Patricia, asistenta maternel), ″negatia″ mesajului Dr. Liliane Daligand, psihopediatru care a facut raportul in timpul anchetei, la solicitarea Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière.
Si alti martori, vecini, Elise si Gérard Hemonnet, Doamna Leroux, aduc marturii in favoarea nevinovatiei lui Dany Leprince.

Descarca:  Revista Politia Capitalei (Dosarul Leprince)

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatii Criminale,
Atasat de presa, Paris,
(Grupul de presa al Politiei Capitalei-Bucuresti, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite), Redactor-Corespondent Ziarul ″Necenzurat″

 

Citeste si: ″Repararea″ erorilor judiciare! / Corespondenta de la Comisia Natio...

Vizualizări: 258

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Maria Oita pe Martie 5, 2013 la 8:32am

..

Sa protejezi pe cineva drag de relele care o pandesc, nu de relele pe care le face! Si apoi daca si-a asumat vina trebuie sa ispaseasca pedeapsa pana la capat ,nu?

A macelarii cu asa cruzime o familie intreaga, insemna ori ca fapta este facuta de un profesionist fara scrupule,ori ca cea neprofesionista a dat drumul demonilor razboiului in vreme de aparenta pace.Complicata mintea omului.Multumesc,Maria

Comentariu publicat de Thomas CSINTA pe Martie 4, 2013 la 8:42am

Domnule Munteanu, sunt sigur ca daca veti citi si partea a II-a al materialului meu (respectiv acele link-uri care apar in cele doua parti), veti intelege ca Dany Leprince si-a recunoscut o fapta pe care nu a comis-o, numai pentru a-si proteja sotia Martine si fata lui Celia, care intr-un birou alaturat erau amenintate ca daca Dany refuza, atunci vor fi ele cele  inculpate pentru  masacru! Pentru politisti era clar: ori este Dany, ori Martine-Celia! Un truc politienesc! In orice caz, de peste 15  ani fac investigatii in acest dosar si am convingerea ferma ca detin cheia masacrului. Solutia problemei! Ceea ce si mentionez in articolele mele. Totul este sa fiu ascultat si de catre Curtea de Revizuire. Cu toata stima, Thomas CSINTA

Comentariu publicat de Maria Oita pe Februarie 25, 2013 la 3:05pm

Dumnezeule Mare, credeam ca numai la noi Militia a ramas o amatoare,dar se vede ca ..tutto mondo un paese...cum zice italianul.Doar in filme exista comisarii superdestepti care rezolva cazurile!!!

Oricum ,dupa multimea de declaratii ,adaugite si revizuite .....denota ca relatiile dintre familii erau deteriorate...dar de aici pana la cruzimea asasinatului.......infiorator!

Maria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor