VERBUL " A DUREA"

                                                                   E noaptea coală de hârtie

                             Pe care toamna viaţa-mi scrie.

                             Secundele sunt numărate

                             De picăturile-aşezate

                             În părul răvăşit de toamnă,

                             De vântul care o îndeamnă

                             Să verse lacrimi pe poteci,

                             Durerea grea a vremii reci.

                             Încet coboară picături

                             Cu dorul unei aventuri,

                             Văd timpul dureros cum trece

                             În plânsul toamnei grav şi rece.

                             E verbul “a durea”, boţit,

                             Înfip în piept ca un cuţit.

                             Şi azi şi mâine verbul doare,

                             Iar lama-i de stilet nu are

                             Răspuns la nicio întrebare.

Vizualizări: 179

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Decembrie 4, 2013 la 10:15am

D-nelor Radu Irina ,  Halas Elena Dorina, Agafia Dragan, Cornelia Filip, Giorgia Miculescu,  va multumesc tare mult pt. lectura si aprecierea poeziei mele!

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Decembrie 4, 2013 la 10:11am

D-na, Caterina, uneori  cuvintele sunt mai ascutite, mai taioase decat un  cuţit. Nu ati simtit niciodata  asta! Prin VERB eu am facut referire la CUVINTE , in general. Va multumesc pt. lectura atenta!

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Decembrie 3, 2013 la 12:59pm

POEMUL E SUPERB DAR SCUZE, DE  CE SA FIE VERBUL  BOTIT SI APOI INFIPT IN PIEPT CA UN CUTIT CACI NU VAD IMAGINEA CA FIIND REALA.

... E  VERBUL ASTA ASCUTIT, INFINPT IN PIEPT CA UN CUTIT...( NU TREBUIE SA-L MAI POMENESTI, POATE APAREA DOAR IN TITLU) 

Comentariu publicat de radu irina pe Decembrie 3, 2013 la 12:31pm
Poate sa doara si asa ... Felicitări!
Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Decembrie 1, 2013 la 8:21pm

Dorina, iti multumesc frumos pt. lectura si apreciere!

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Decembrie 1, 2013 la 8:20pm

D-le Goga, m-ati pus in incurcatura mare cu aceste versuri pe care mi le-ati adus pt. ca nu stiu daca  in transmiteti un mesaj de bine sau... Cu dvs . uneori e greu de  nimerit cand treceti la analiza pe text. Stiu ca sunteti un profesor f. EXIGENT! . Oricum,  eu va multumesc FFFF. mult pt.  comentariul in versuri, atat de elaborat!

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Decembrie 1, 2013 la 1:14pm

Foarte sensibila si frumoasa in traire si durere aceasta poezie . Te felicit , Mariana !

Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Decembrie 1, 2013 la 1:57am

SUBSTANTIVUL “DURERE”

 

E-o derivare, cu sufix,

Din verbul “a durea”, la fix;

Afixele, ce mai “durere”,

In toamna asta, care piere,

Cu frunzele, cazand inele,

Cum cazi in mrejele, de iele,

Sau cati, asa, fete morgane,

Sa te seduca, pe gorgane…

Sabii de vant, iesind din teci,

Alunga vise, pe poteci,

Concatenate, in dorinte,

Reci  picaturi, de suferinte,

Plangand misterul, care trece,

Din verb, in substantivul rece…

Pumnalul derivarii taie,

Din verb, ca niste cutitoaie,

Cand “a durea”agonizeaza,

“Durere”a se… initiaza,

Iar Doamna Toamna  mai ofteaza,

Sedusa de antonomaza…

 

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Noiembrie 30, 2013 la 11:39am

va multumesc pt. lectura, d-le Boris!

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Noiembrie 26, 2013 la 6:12am

B. Mielu, va multumesc!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor