- Pe strada mea sunt numai frunze moarte,

Copacii plâng, sunt pălmuiți de vânt,

Și stau la coadă pentru pașapoarte

Nemulțumiți de timp, guvernământ...

 

În geam îmi bate ploaia ca o cață

Și-n gara mea nu vine niciun tren,

Am savurat fărâma de dulceață

Ce-mi toarnă-n sânge pulberi de arsen.

 

E toamna fără tine îmbibată

În amintiri ce le-am pictat demult

Când nopțile erau de ciocolată

Și stelele ne fascinau ocult.

 

- Noiembrie-şi dezleagă herghelia

De armăsari nepotcoviţi şi suri

Ce la galop străbat melancolia

Şi-apoi se pierd, sălbatici, prin păduri.

 

Cât mi-aş dori să-i pot urma cu gândul,

S-ajung târziu, spre seară,-atunci când tu

Porţi visul meu în palme, dezmierdându-l...

Uimit ai fi şi poate-ai spune: “Nu!

 

Nu-i cu putinţă să te am aproape,

E doar un vis şi când mă voi trezi,

Vei dispărea...” Dar o să-ţi las pe pleoape

Sărutul meu ce-alunga nostalgii.                                                   

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor