oraşul acesta în care trăiesc
este plin de umbre
le aud cadenţa paşilor
ca a unui batalion de cercetaşi
ieşiţi din cazarmă

când mă plimb pe strada principală
umbrele mi se aruncă
insolente în spinare
le simt bocancii reci de plumb
dar coloana vertebrală stă dreaptă

nu cedează sub greutatea lor

trec pe lângă clădirile vechi
zidurile degajă miros de urină
mă minunez pentru că astăzi
nu am văzut niciun câine pe stradă

deodată umbrele clădirilor
le înghit pe cele din spinarea mea
simt cum plutesc ca un fulg
mă transform într-un ciorchine de strugure
m
ă agăţ de bolta dintre două clădiri
unde umbrele nu ajung niciodat
ă

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 8, 2011 la 10:03pm
da, umbrele strazii principale pe care ma plimb se arunca cu bocancii reci de plumb in spinare! multumesc pentru popasul tau si la acest poem! 
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 8, 2011 la 3:19pm

umbrele se aruncau  cu bocancii reci de plumb in spinare, ma transform intr-un ciorchine de strugure si ma agat de bolta cladirilor sa nu mai ajunga la mine... umbrele

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 6, 2011 la 4:32pm
Carmen, daca acest poem al meu a provocat ceva in sufletul tau si "metamorfoza" mea te-a atins, inseamna ca eu, ca autor, mi-am atins scopul, drept care, iti multumesc frumos! Sa ai un an bun, cu bucurii si impliniri sufletesti!
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Ianuarie 6, 2011 la 4:16pm
Acest poem mi-a provocat o stare greu de explicat în cuvinte...m-am învârtit o dată cu umbrele şi am devenit aripă...metamorfoza m-a atins...mulţumesc, Vasilica
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 6, 2011 la 2:46pm

Multumesc, Marina, pentru popas si ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu prin versurile evidentiate de tine.

Referitor la observatia ta, am folosit "umbrele" in aproape fiecare strofa ca un leitmotiv, si pe urma nu toate umbrele sunt aceleasi: sunt ale orasului, ale strazii, ale cladirilor, avand conotatii diferite.

Comentariu publicat de Marina Popescu pe Ianuarie 6, 2011 la 2:05pm

o incursiune in cotidian la care am participat alaturi de tine.

 

"când mă plimb pe strada principală
umbrele mi se aruncă
insolente în spinare
le simt bocancii reci de plumb
dar coloana vertebrală stă dreaptă

nu cedează sub greutatea lor"

 

 am apreciat versurile acestea - un mic poem ele insele.  ca o observatie, mi-ar fi placut sa eviti repetitia umbrelor in fiecare strofa, e un pic obositor.

 


Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 29, 2010 la 6:10pm
Domnule Burhan, va multumesc pentru popas si apreciere a versurilor mele! Va doresc sarbatori fericite in continuare!
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Decembrie 29, 2010 la 5:29pm
O stranie  viziune a meta-realităţii prin care trecem şi care nu mai există decât pentru cei care n-au încetat să aibe simţurile treze. Imagini onirice de mare impact. Un text frumos şi inedit, felicitări.
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 29, 2010 la 1:02pm
Domnule Zagan, daca nu ar fi visele, viata noastra ar fi anosta! Va multumesc! Sarbatori fericite in continuare!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 29, 2010 la 1:00pm
Domnule Lazarescu si eu va multumesc ca nu ati ocolit poemul meu si mai mult de atat,  ati lasat si semnul de lectura. La multi ani pe 2011!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor