Se dilata fiecare atom
la granitele Fiintei
Cadaveric ma privesc
Mai viu n am fost niciodata.

Identitatea fara limite dispare
Prind radacini, fara de respiratie
Suflet ce se dizolva
se varsa prin fiece por.
 
Umbrele iluziei cad
Furtuna simturilor se stinge
Sunt doar Eu,
minuscula sfera de luciditate.

Vibreaza orice lucru aici
Imagini ale ochilor uzi de bucurie
In mare de lumina ma topesc,

E clipa in care ancoreaza Imensitatea.
 
Pe malurile sufletului
Raze infinite ating firmamentul
Universul intreg e dulce lumina
 
Radacini deslusesc prin pamant straveziu
Pot urmari linfa scurgandu se...

Fiecare stea straluceste in mine
Nectarul imortalitatii
Argint viu in vene

Respir iar si cad
In cusca trupului ma regasesc
Fiu risipitor
In stramtul meu cosmos

Nu te lasa imbatat de extaz!

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor