S-au mătuit de mult ferestrele ştiute
Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer
Răsună rugi prin temple vechi pierdute
Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister.

Cheamă Domnu cu glas de alăută
Ce sunet blând prelins în trup de lut
Ne aduce tainic priveliştea ştiută
A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut?

Vibrând în noi atunci cu tinereţe
Pluteam semeţi, idei în zbor de vulturi beţi
De-a clipelor noastre fluidă frumuseţe,
Pictând pe aripi doar albe dimineţi.

Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus
Între acum şi apoi se îndoaie supus
Doar gândul mai cutează la culmile semeţe
În noi dorm columbi în lut de tristeţe.

Vizualizări: 38

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 12, 2014 la 8:10pm

Multumesc tuturor pentru lectura, apreciere si comentarii.

Comentariu publicat de valentina pe Ianuarie 11, 2014 la 7:05pm

"S-au mătuit de mult ferestrele ştiute
Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer
Răsună rugi prin temple vechi pierdute
Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister."
....
un "sunet blând" răzbate din fiecare vers, vibrând
atunci când "gândul mai cutează la culmile semeţe"...

cu încântare,
valentina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor