A mai căzut o aripă de nor
de pe corola unui asfinţit,
iar fulgerul, nostalgicul tenor,
sărută vântul care s-a-nteţit.

Şi plouă lung, dar plouă-atât de trist,
plâng codrii seculari, ca un copil,
izvoarele cu zâmbetul sufist
ascund în suflet versul infantil.

Doar umbra timpului argonaut
pluteşte-n poala unui vânt senil,
când glasul nopţii cântă precaut
şi depărtarea tremură febril.

Aş vrea să trec prin anotimpul fad
ce spulberă atâtea clipe-n gol,
în calea ta, covoarele de jad
să le aştern, pe apă şi pe sol.

Azi, plâng cu asfinţitul şi mi-e dor
de fiecare vers cules în zori,
mă uit spre cer şi caut ajutor,
să mă trezesc în palma unei flori.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 11, 2014 la 1:00pm

...reverență...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 6, 2014 la 10:24am

Azi, plâng cu asfinţitul şi mi-e dor
de fiecare vers cules în zori,
mă uit spre cer şi caut ajutor,
să mă trezesc în palma unei flori.

 La fel şi eu!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor