Când văd cuptorul nelipit și vatra goală
îmi amintesc de pâinea aburindă
și de lopata mare care-ajungea la grindă.
O văd pe mama cu o pâine-n poală.
E doar un vis...Îmi mirosea pruncia
a pâine-nmiresmată, plăcinte și colaci.
Credeam că așa este făcută-mpărăția
căci castelani erau părinții mei cei dragi.
Mi-e dor de pâinea moale care stătea pe vatră,
că ea avea mirosul așa de-mbătător.
Era mai scumpă ca și-o nestemată...
Mi-e dor să-i simt dulceața din miezu-mbietor.
Mama-mi zâmbea duios când mă striga din ușă.
Ținea în mână pâinea și-o scutura ușor.
Vedeam cum șterge-n grabă de pe tipsii cenușă.
Mi-e dor de-a mea pruncie, mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor...

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 6, 2019 la 10:01am

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru trecere!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 6, 2019 la 10:00am

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru popas!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor